DISTRIBUIȚI

În orașul Sângerei locuiește fostul nostru coleg de breaslă Andrei Luțcan, care scrie versuri. El e un poet orb, ca Homer. Pipăie cuvintele simțind poezia, așa cum simte umbrele pomilor. Poeziile le dictează soției Valentina -, care le așterne dintr-o dată în niște caiete groase, de unde am selectat și poezia de mai jos.
Poeziile îi vin în diferite ore ale zilei. Pentru imaginile poetice, e nevoie de alt fel de văz, ne-a dat de înțeles, colegul. Le compune mai întâi în gând, apoi când crede că sunt gata, o cheamă pe soție și i le dictează.
Andrei Luțcan vorbește așa cum scrie. Ca un clarvăzător. Înțelepciunea lui impresionează. Ca și destinul de poet orb.

  Și-ai rămas în nemurire

În memoriam Grigore Vieru

Născut pe-al Prutului, stâng mal,/ Vieru era în priviri, /Spre Eminescu cel astral, /Iar poezia în citiri / Și gândul despre Luceafăr, / Te-a însoțit o viață, / Crezând în a lui adevăr, / Ca-n roua de dimineață. /Pentru maturi, pentru cei mici, / Ai scris versuri muzicale, / Prin care ai știut să ridici, / Adunări naționale. / „Literatura și arta” / Îți era tribună sinceră,/ Prin aceasta ți-a fost soarta, / Ca să trăiești în altă eră. / Și-a învins independența, / Prin lupte de ani și ore / Și s-a împlinit speranța, / Frate, Vieru Grigore. / Numele tău e cunoscut / Și azi, precum în viață, / Prin versul de suflet cerut / Și de chipul mamei din față. /Neamul era printre muze / Și-aveai în suflet iubire, / Cu Eminescu pe buze,/Ai rămas în nemurire.
Andrei Luțcan,or. Sângerei