DISTRIBUIȚI

Ion Golban

Pentru vecie ne-a părăsit,
Omul de glie îndrăgostit,
Care-n câmp era din dimineți,
Pe parcursul întregii vieți.

Inginer plin de energie,
Mereu îl găseai în câmpie,
Lângă tractoare sau combine,
Unde se simțea cel mai bine.

Și lider de gospodărie
A lucrat săptămâni o mie,
La Rădoaia și în Sângerei,
În suflet tot cu dorul gliei.

Din primăvară până-n brumar,
Era cu grijile de plugar,
În discuții cu fiecare,
De la semănat la recoltare.

Dragostea de tehnică, pâmănt
A fost din al tatălui cuvânt,
Un prea vestit mecanizator,
Ce-a brăzdat al satului ogor.

Dinastia de agricultori,
Continuă prin nepoți, feciori,
Înfrățiți cu țarina, satul,
Cu oamenii lui și tot neamul.

Prin sârguință Ion Golban,
De la oameni, cu drag, an de
an,
A primit recunoștința lor,
Ce va rămâne și-n viitor.
Andrei Luțcan, or. Sângerei