Trădarea te face mai puternic. Nu credeam că am să afirm acest lucru vreodată. Dar, iată a venit timpul să cunosc, trădarea. Nu un simplă, dintre cele mai diferite, ci una dintre cele mai dureroase, un pentru care ai vrea să plângi, dar nu ai lacrimi. Credeam, naivă, peste ea, trădarea, poți trece ușor, cu fruntea sus, precum citeam în romanele mele preferate. Credeam că așa e în viață.
Cu părere de rău, în viață…în viață este altfel. Altfel simți și bucuria, și ura, și iubirea. Cel care trădează se gândește că este ca un pas, unul de risc și când încearcă să-l facă se pomenește în cea mai adâncă prăpastie. Se află în cea mai mare gaură neagră. Și vrei să te prindă de cele mai mici frisoane de iubire, care au mai rămas, însă… nu are curaj, nu are putere, nu mi are dorință să continue cu fruntea jos…
Îmi aduc aminte de vorba lui Cezar: „Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădător.” Eu îi urăsc pe amândoi: și trădarea și pe trădător. Nu pentru că au ales să mă trădeze, ci pentru faptul cum au făcut-o. Urăsc pe cei care te sprijină, dar pe la spate te trag cu trei pași în urmă. Urăsc pe cei care se dau buni prieteni, însă sunt mai răi decât primii tăi dușmani. Urăsc pe cei care îți dă săruturi pe frunte, iar tu nici nu știi că sunt plini de venin. Și am ajuns să o spun…ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr și singură. Nu pot înțelege nici până astăzi cum poți da iubirea pe o singură tentație, cum poți da prietenia de ani, pe o mică bârfă, cum poți da tot ce se construiește cu anii, pe o fericire de câteva minute. Nu poți da…doar trădătorii pot.
Să zicem că fiecare măcar o dată în viață are nenorocul să re-trăiască o trădare, oricât de mică o fi ea. Oare, învățăm ceva din ea? Sunt, oare, oameni care iartă și este din nou trădat de aceleași persoane? Cu siguranță răspunsul va fi unul afirmativ, și pentru unii, și pentru alții.
De ce suntem trădați, dar iertăm? De ce trădătorii sunt și ei trădați cândva? Suntem oameni, iar dacă suntem oameni, iubim. Dacă iubim, avem în interiorul nostru Universul tuturor sentimentelor, de l cele mai frumoase, până la cele mai puțin încoronate cu lauri.
Explozia noastră interioară ne oferă și pulbere care poate să ne transforme în tristețe, în dorința de a face rău , în dorința de trăda…
Eu am învățat o singură lecție din această experiență: odată cu trădarea nu voi deveni doar mai puternică, și și mai lucidă.
