Lenuţa lui Huluib
Aşa o ştie”ntregul sat
O casă, în ograd-un nuc
Şi o fântână cu Vasile a săpat.
Două fete,Viorica şi Corina
Din Crihan, Hulub şi Scoropat
Cine să le poarte vina
De-al străinătăţii depărtat.
Acolo departe, mama deveni bunică
Şi tata – fericit bunel.
Dorul câte-odată, chiar nu strică,
Mai zicea aşa cum este el.
Încă tânăr e bunelul
Stâlpul casei, dar şi jug
A luat cu ea inelul
Hulubiţa lui Hulub.
Şi-a plecat în ţări departe
În a Lumii celor Drepţi,
Să ne-nveţe pe noi carte
Care-o facem pe deştepţi…
Ilenuţa-prima noastră,
Cea mai mare dintre toţi.
Ca o salcie frumoasă,
Din nepoate şi nepoţi.
* * *Domnul să te aibă-n ceruri
Aşezată”n partea dreaptă
Veşnică în adevăruri,
După Marea Judecată …
Dumitru Scoropat, or. Sângerei
