Acum câteva zile mă aflam la piața comercială municipală din orașul Sângerei. Eram într-o dispoziție bună.
Deodată îmi atrase atenția un grup de tineri gălăgioși, îmbulzindu-se la tejgheaua de legume. Vânzătoarea își întâmpina cumpărătorii cu zâmbet amabil, deservindu-i și percepând plata pentru cumpărături. Câteva domnișoare, au achitat imediat, alți doi tineri spuneau că producția nu este proaspătă…făcând gălăgie.. O domnișoară, cam țâfnoasă din cale, reteză scurt cu un fel de dispreț:- Верните мне денги. Ваша продукциа нехорошая!
Eu m-am încumetat să mă apropii de fată, făcându-i observație că ar fi normal să se manifeste ceva mai binevoitor față de cei din jur, doar ne aflăm într-o societate de oameni civilizați. Apoi i-am amintit că, dacă studiază în capitala Moldovei, cunoaște, probabil, și limba țării.
-De ce nu răspundeți în românește? Mă interesez foarte politicoasă.
-Не учите меня на каком языке разговариbть! Strecură dânsa tăios, fulgerându-mă cu privirea.
Urmându-mi drumul, chibzuiam cam derutată în sine: „ Rusia e limba lui Pușkin, Tolstoi, dar e și limba Galinei Starovoitova, Anei Politkovskaia…” Eu personal cunosc bine limba și literatura rusă, studiez istoria acestui mare popor, pot susține o discuție de anvergură cu oricine cu oricine dintre ruși despre tradițiile, obiceiurile slăvilor de răsărit.
Continuarea citiți în n.34 din 27 august 2021
