E îngrozitor să te simți singur–indiferent de circumstanțe, dar de atâtea ori ești pus în situația de a tolera, deoarece nu ai o altă alternativă. Că anumiți oameni o consideră favorabilă pentru a scrie o poezie sau a retrăi cu emoție anumite întâmplări care l-au marcat – fie…, mie, însă, mi-e frică de vidul în care îmbrățișările „ fierbinți” și pupic-urile care-și găsesc „finiș”-ul pe obrajii mei îmi confirmă faptul că sunt singură.
Singurătatea e un fel de antonim a ceea ce numim plinătate, chiar dacă un dicționar de antonime nu ar da acord supra acestui fapt ( în principiu, oamenii au făcut aceste dicționare). Aș putea indigna anumiți apropiați care se consideră prieteni devotați, dar oare nu susținerea este elementul unei prietenii adevărate? Afirm acestea deoarece, majoritatea din ei, nu acceptă decizia sau „încăpățânarea” mea (cum susțin ei) de a vorbi în română cu cei care îmi pun o anumită întrebare în rusă sau se fac a nu înțelege în ce limba vorbesc eu… Nu am nimic împotriva acestei limbi, precum nu a-și avea nimic cu celelalte pe care le aud tot mai des în decursul unei zile, mă supără doar că niște persoane venite de pe nu știu unde sau dornice de a-mi impune niște reguli de joc, nu pot înțelege că eu sunt la mine acasă și, cum e și normal, stăpânul trebuie să fie cel care face regulile. Și dacă am fi măcar niște stăpâni severi, care ar cere cu strictețe respectarea acestor reguli…
Vorbească în ce limbă doresc, dar să-mi răspundă în limba în care vorbesc eu…
Cum altfel sunt considerați cei care încearcă să susțină că vorbesc limba română și nu „ maldoveneasca” sau semiruseasca limbă. Acesta fiind doar un exemplu…Și cum să nu te simți singură?…
Continuarea citiți în nr.19 din 14 mai 2021
Foto: Expresul
