DISTRIBUIȚI

Cea mai însemnată parte a activității lui Eminescu a fost dedicată jurnalisticii și politicii.Eminescu își asuma ca pe o profesiune de credință lupta pentru România, amendând atât liberalii, cât și conservatorii pentru politica de cedare în interesul marelui capital în chestiuni arzătoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos, cu o forță devastatoare. Eminescu însuflețea dezbaterea publică și, totodată, izbea necruțător „ iresponsabilitățile factorilor politici, afacerismele, demagogia etc.
Eminescu a criticat foarte dur clasa politică. „El credea că „oricare ar fi guvernul și oricare vederile sale supreme, corupția și malonestitatea trebuie să lipsească din viața publică, oricare ar fi, pe de altă parte, religia politică a unui guvern, de oameni de nimic, pentru a guverna.” Înțelegând că, de-ar fi fost Eminescu astăzi, ar fi fost pus la stâlpul infamiei de către cei care-i aduc astăzi flori, i-am rugat pe mai mulți primari, consilieri raionali și locali să ne răspundă la întrebările:
Ce scria Eminescu despre politică și politicieni? Prin ce se deosebesc politicienii de pe vremea lui Eminescu de cei de astăzi?

Arcadie Covaliov, primar de Sângerei:
,,Îmi amintesc un articol din 1877 pe care Eminescu îl publică în «Timpul» și îmi dau seama că timpurile sunt neschimbate! La o distanță de mult peste o sută de ani, eu mă simt biciuit de cuvintele poetului. Știm cu toții ce credea Eminescu despre politruci, căci atâta timp cât vorbim despre o țară dezbinata, trebuie să ne dăm seama că nu avem politicieni. De atunci și până în zilele noastre avem câteva exemple de oameni politici înmărmurite în busturi care nu cuvânta, altfel, n-ar mai conteni să plângă marii oameni ai acestui popor.
Acum mai bine de un veac, Eminescu spunea în articolul pomenit că cei care constituie clasa politică sunt oamenii care nu sunt capabili să facă un lucru practic și util pentru societate. Îi numește niște «păpuși care doresc a trăi fără muncă». Am fost întrebat ce s-a schimbat de atunci și eu, medic și om care își iubește neamul, vă spun – Nimic! E chiar mai rău, pentru că refuzul de a învăța, după atâtea generații de eșec, din greșelile trecutului, ne demonstrează că suntem jalnici. Eu am o profesie practică și utila, eu nu vreau să mă îmbogățesc din urma activităților pe care le exercit în funcția pe care o am acum. Dar nici nu pot să zic că fac politică! Sunt gospodar în orașul meu și îmi iubesc țara, pentru care simt răspundere civică. Despre ceilalți nu pot să mă pronunț. Oamenii văd realitatea. Politica din Moldova e un joc murdar de interese personale. Pe vremea când scria articolele sale Eminescu era dur și tranșant, astăzi, dacă ar ști ce se întâmplă, ar muți de dezamăgire.
În ziua în care îl celebrăm pe marele poet, mi-e teamă și rușine. Am avut întotdeauna toate premisele să reușim – pământuri manoase, oameni talentați, greșeli din trecut din care să învățăm, exemple de urmat. Dar nu ne-am mișcat din loc. Și dacă tot încă nu suntem capabili să facem pași înainte, să ne întoarcem până la Eminescu, să îl înțelegem și să ne fie rușine. Măcar cu asta să începem.

Ion Galus, consilier raional:
„Eminescu era un om politic incomod. „Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

Publicistica lui Eminescu demonstrează că și atunci erau vremuri fierbinți. El scria că politicienii sunt iresponsabili, murdari și se vând, lucruri care sunt actuale și în prezent.
În general, politica de pe timpurile eminesciene coincide cu cea din prezent. Ea are acelaș caracter sumbru și vandabil. Pe de altă parte, nu știu foarte bine politica de atunci, deși operele și activitatea publicistică a lui Eminescu arată că ne aflăm cam tot acolo. Nu știu de ce clasa politică nu a evoluat.Ținta Eminescu încă preocupă diferite cancelarii și „grupuscule elitiste” – în fapt extensii ale unor grupuri de putere care își perpetuează misiunea de destructurare a valorilor simbolice românești.
Politicienii de pe timpurile lui Eminescu nu se deosebesc cu nimic de cei din prezent. Au evoluat doar lucrurile din jurul nostru, au apărut televizoare, mașini, iar natura umană a răms aceeași. Iar politica în interiorul nostru a fost și este dominantă” de factori externi.”