„Reverse dulci scântei Atotștiutoarea/ Deasupra-mi crengi de tei să-și scuture floarea/ Nemaifiind pribeag de-atunci înainte/ Aduceri aminte m-ar troieni cu drag”…
Marea majoritate a celor care își amintesc de tulburătorul epigraf de pe mormântul lui Mihai Eminescu din Cimitirul Bellu sunt surprinși de spiritul vizionar al poetului. Strofa-epigraf din poezia „ Nu voi mormânt bogat” este impresionantă, premonița „aduceri aminte m-ar troieni cu drag” copleșindu-ne mai ales în ianuarie, când îi sărbătorim ziua de naștere, și în iunie, când îi comemorăm trecerea în eternitate.
Despre Mihai Eminescu astăzi se vorbește și se scrie mult, după capacitățile mai mici sau mai mari ale fiecăruia. Denigratorii neamului românesc mai tună și fulgeră împotriva genialității Poetului-nepereche, alții încearcă, desigur cu bună credință, să-l recupereze pe adevăratul Eminescu. Opera eminesciană face dovada unui geniu național cu spirit plurivalent european, care-și regăsește locul în Sanctuarul cultural universal. Mihai Eminescu, așadar, este un om vădit atașat valorilor democrației europene, puțin cunoscute și mai puțin cercetate.
Continuarea citiți în nr. 21 din 12 iunie 2020
