DISTRIBUIȚI

Toată suflarea creștină re-trăiește și trăiește până în cele mai nebănuite adâncuri încercările supraomenești prin care trece acum Iisus din Nazaret, care de Duminica Floriilor intră triumfător în Cetatea Ierusalimului. Numit Împăratul lor, mulțimile adunate îl întâmpinau cu ramuri de smochin și de finic acoperite de laude și ovații nemaiîntâlnite altădată și altundeva: Iisus venea de pe Muntele Măslinilor omorâtor… de moarte, având asupra-i trei atare victorii, cea mai convingătoare fiind reducerea în ființă a lui Lazăr, prietenul Său, aflat în a patra zi de dispariție fizică și cu trupul în descompunere. Când mulțimile, la apariția dintâi, îl aclamau cu osanale pe Mântuitor, El a intuit că aceiași îi vor cere răstignirea pe cruce și cu precizie uluitoare a prevăzut în gând, dar și în cuvinte către ucenicii săi cruzimile și cazna din penultima zi a săptămânii cu pricina. A prezis cu exactitate milimetrică locul, circumstanțele, ceasul trădării. Și el a „bătut” la Cina cea de Taină, în Grădina Ghetsimani, când Iuda Iscarioteanul i l-a arătat, în schimbul a 30 de arginți, inamicului…

Iar atunci când procuratorul Pilat a întrebat strânsura, ea a insistat în unanimitate ( ca și azi, să observăm) că Iisus ( și nu Baraba criminalul), să fie răstignit, chipurile, pentru că s-a autoproclamat ispășitorul păcatului lumesc. În adevăr, cu știrea ( asentimentul?) Tatălui Său din Ceruri, asumându-și în nemărginita-i manifestare greșeala celor din contemporaneitatea Sa și celor perindându-se generație după generație, Hristos a urcat pe Crucea dusă de El însuși pe colinele Golgotei. Se spune că ea, Crucea, fu meșterită din rămășițele Arcei lui Noe de către un fierar de la baștina lui Iisus. Și ce se mai spune? Îndurerata Născătoare a pus la baza Crucii de pe Golgota un coș cu ouă ce au fost înroșite de sângele curs din picioarele rănite ale Fiului, și cu ele, mai încolo, Maica Maria, ca să-l răzbune, s-a dus la împăratul de atunci al romanilor.

Serafim Belcov

Continuarea citiți în n.18 din 30 aprilie 2021