Acum doi ani în urmă s-a întâmplat una din cele mai groaznice tragedii pentru noi… A decedat o persoană, un suflet care a avut o importanță enormă pentru noi- soțul, tăticul, bunicul GHEORGHE ȚURCANU. E incredibil, că nu mai este printre noi, au trecut deja doi ani de când ai părăsit această lume.
Pentru unii 13 aprilie este o dată obișnuită din calendar, însă nu și pentru familia noastră, rudele, apropiații, care, în fiecare an, la 16 aprilie, aveau motiv de a se întâlni. De doi ani trăim cu dorul în suflet, cu senzația că din clipă în clipă, pe ușă, va intra el. Dar nu mai vine… Cumva, cu fiecare zi simt că, în realitate, nu a rămas chiar așa de mult timp până când ne vom întâlni. Dar până atunci avem de existat în imaginațiile noastre.
Sfârșitul lui nedrept și prematur, ne-a lăsat îndurerați, întristați…Azi se împlinesc doi ani de când a plecat la Domnul, iar noi îl tot așteptăm să vină, îi simțim lipsa și îl tot așteptăm…Mâine, ar fi împlinit 67 de ani de la naștere. Ne lipsește enorm. Ne lipsesc sfaturile pline de înțelepciune și har. De la el mulți au tot avut ce învăța. A fost un etalon de perseverență, de dragoste și dăruire, de bunătate. Ne –a susținut și încurajat în toate, ajuta pe toți în momentele dificile. El a fost pentru noi persoana care mereu vedea lumina zilei chiar dacă era cea mai întunecoasă noapte. Avea o energie debordantă, nesecată. Clocotea viața destul de spumant în vinele lui, nutrea atâtea planuri lumești. A trecut prin toate vămile lumești cu capul sus, păstrându-și verticalitatea.
Regretatul nostru soț, bunic, frate, cumnat, nan, vecin, coleg, prieten va dăinui în memoria noastră ca cel mai scump, om plin de bunătate, eleganță, farmec personal, susținător în toate. Noblețea sa sufletească va rămâne în amintirea noastră. El este mereu în inimile noastre. Prin noi trăiește cel care a fost GHEORGHE ȚURCANU. Cu toții ridicăm rugăciuni către Domnul să – L aibă în paza Sa.
