Am fost martori oculari a unei noi partide de șah inițiată de “marele maestru” Igor Dodon în disputa cu partidul socialiștilor și cu admiratorii săi. Această partidă poate fi apreciată in spațiul public sub genericul: “Eu plec, dar… tare vreau să mă întorc!”.
Suferind numai înfrîngeri în ultimile partide de șah, Dodon mai speră să revină în politica moldovenească. Antrenorii interni și externi îl conving insistent să renunțe la “joc” fiind conștienți că joacă deja mediocru, chiar prost de tot.
Ultima partidă jucată sub forma unui miting de protest pro Alexandr Stoianoglo l-a convins că a greșit catastrofal în mișcarea figurilor pe tabla de șah. Spera la zeci de mii de protestatari cu eșire triumfătoare in fața publicului, dar cetățenii au ignorat apelul culiocarului. De rușine Dodon s-a ascuns cu Vladimir Nicolaievici printre căteva sute de persoane aghezmuite. Apropo, din aceiaș cauză au renunțat la eșiri protestatare și alți lideri a unor partide și partiduțe cu un rating de “Baltică-0”. Aceștea barem suferind un fiasco total n-au ieșit ca păduchele în frunte.
Adică societățea demult are alergie de la jocul ”kuleokului” în partide cu Plahotniuc,Bahamas, Stoianoglo și coaliția cu Sor.
Dar…”șahistul” propune altă partidă gen “Apărarea Karo Kann pentru jocul cu piesele negre”. Evident că el mănuește piesele negre. E conștient de presiunea Moscovei de a renunța la “joc” și la postura de lider a PSRM. Undeva în subconștient recunoaște și votul protestatar, declinul la vale a socialiștilor în sondage, legat de faptele sale. Nu poate nega nici norii negri ce plutesc asupra sa cu consecințe grave pentru el și familie. Dar oricum se avântă în joc.
Continuarea citiți în n.43 din 22 octombrie 2021
