Acum câteva zile deputatul PAS și economistul Vasile Șoimaru a venit în parlament cu o inițiativă legislativă care a fost votată unanim de către majoritatea deputaților aflați în sală. Dl. Șoimaru a venit în fața legislativului cu ideea declarării unei Zile a comemorării victimelor foamei organizate din anii 1946-1947. Astfel, fiecare a treia sâmbătă a lunii aprilie conform deciziei Legislativului urmează să apară în calendarul nostru precum consemnarea unui episod trist din istoria noastră de care am uitat cu desăvârșire. Vs. cum va fi comemorată ziua de sâmbătă, 16 aprilie în satele din raioanele Sângerei și Telenești vă vom comunica anterior totuși vreau să-mi împărtășesc gândurile cu cititorii noștri despre acest dezastru care s-a abătut asupra noastră acum 75 ani și de ce este nevoie să ne amintim de acest moment din istorie de care nu au dorit să-și amintească barem cei care se dau mari democrați.
În vara anului 1986 în gazeta raională de la Telenești care avea numele năstrușnic ”Cuvântul comunist” am scris un articol cu amintirile unor săteni de la Negureni, Căzănești și Chiștelnița despre foamea din 1946-1947. Cel mai dramatic episod era cel povestit de o învățătoare de clasele primare de la Căzănești care-mi povestea cum făceau și coceau pe plită pârjoale din nalbă. Trece o zi, trec trei, apoi o săptămână dar materialul nu apare! Îl întreb pe șeful secției de partid Iuri Trunin care-i motivul că articolul meu este în sertarul de jos?
Șeful de secție mi-a răspuns cu blândețe prefăcută că nu a fost chiar așa, că ulterior a venit ajutor, că au fost deschise cantine și că în genere totul s-a rezolvat. Nu știu cum s-a rezolvat, dar în familia tatei din 11 copii au supraviețuit doar trei și că numele Ion, care-l port este de fapt numele unui unchi al meu care a decedat la vârsta de 7 ani. În gospodărie nu era barem un grăunte, de la nalbă se umflau toți după care mureau. Trunin nu a mai vrut să stea de vorbă cu mine pe tema dată, iar redactorul-șef mi-a spus să nu-mi bag nasul acolo unde nu trebuie.
Articolul nu l-au publicat iar ulterior avea să aflu de ce. Precum s-a dovedit secretarul II al CR de partid Telenești a fost Alexandr Trunin, tata șefului meu care era responsabil de colectările de grâne, ”postavcă”, adică tot felul de impozite că măturau și podurile din casele sătenilor.
Continuarea citiți în n.17 din 15 aprilie 2022
