Mizerie materială, mizerie spirituală, mizerie în inimi, mizerie în gândire.
O mare de adevăruri spuse după 1989: adevăruri mai mici, adevăruri mai mari, adevăruri înșelătoare, adevăruri durute. Adevăruri strigate în stradă, țipate în sălile de judecată, unde fiecare era convins că adevărul există numai pentru dânsul. Adevăruri care ne-au întunecat mințile.
Ne-am rătăcit în pădurea aceasta de adevăruri, că nu mai putem găsi lumina salvatoare.
Ne înecăm în marea de adevăruri spuse și nu vedem unde e malul, nici nu știm în care parte să intrăm.
Odată cu strigătele de libertate, am spus adevăruri istorice, care trebuiau și sperăm să ne ajute să ne clădim viitorul. Acel viitor pe care încredințați că știm cum să ni-l făurim.
– Iar trecutul și viitorul numai o gândire-s. Ca până la urmă și trecutul, și viitorul să rămână doar o gândire, o închipuire.
Suntem în adevăr. Acest lucru îl vedem cel mai bine atunci când suntem chemați să facem alegerea. De fiecare dată intuim zădărnicia acestui lucru.
Cu fiecare alegere tot mai obosiți, mai apatici. Rațiunea ne spune că nu mai are rost. Inima este împietrită, rațiunea nu mai vede o ieșire.
Și numai instinctul de autoconservare ne mai împinge înainte. Unde, încotro?
Continuarea citiți în n.17 din 15 aprilie 2022
