Stăm pe loc, exact așa cum spune versul: „ Iar noi locului ne ținem/ Cum am fost așa rămânem.”
Că vorbim și scriem românește știu toți, chiar și socialiștii și șoriștii, care-și dau copiii la liceele românești. Că suntem români, dar și moldoveni ( geografic), la fel, recunosc toți. Nici că suntem parte a unei țări mari, furată/ luață mereu de către cineva mai puternic nu e un secret pentru nimeni.
Adevărul îl cunosc toți, dar nu știu cum se revine, la aceleași întrebări prostești: ce limbă vorbim, ce istorie învățăm etc.
Cor. „Ecoul nostru”
Despre cunoașterea limbii de stat
Nicolae Grejdieru
Chiar stau și mă gândesc:
Mii și mii de moldoveni, împrăștiați prin toată lumea, având studii superioare și experiență în muncă, nu pot lucra după specialitate, dar lucrează la locuri de munca necalificate, fiindcă nu cunosc limba statului unde locuiesc.
Pentru a participa la concurs și a ocupa un simplu loc de muncă după hotare, paznic să spunem, ești dator să prezinți un certificat că tu cunoști limba statului la nivelul cel puțin A2. În Germania numai după ce ai locuit permanent, cinstit, 8 ani de zile pe teritoriul Germaniei, dacă cunoști limba germană la nivelul cel puțin B2, poți deveni cetățean german. Nu-mi închipui ca într-o țară europeană (unde locuiesc printre altele mulți migranți) să activeze careva în organele statale și să nu cunoască limba de stat…
Continuarea citiți în nr. 15 din 09 aprilie
