Constituția Republicii Moldova este documentul cu cea mai mare autoritate de reglementare în viața publică, politică și socială a țării. Simbol al luptei poporului pentru libertate, democrație și drepturile omului. Constituția reamintește fiecărui cetățean datoria sfântă de a servi cu credință patria, de a apăra cu orice preț unitatea, suveranitatea și independența R. Moldova.
Zilele acestea am discutat cu unele persoane chestiunea în ce măsură Legea Supremă asigură funcționarea statului de drept și apără drepturile omului. Ce este și ce trebuie să fie Constituția pentru țară și cetățean? Reprezintă ea un garant al drepturilor omului?
Dumitru Scoropat, Om Emerit al Republicii Moldova, or. Sângerei: „Constituția Republicii Moldova pentru mine este un document-garant al drepturilor si obligațiunilor. Este oglinda Declarației de Independentă din cadrul Marii Adunări naționale. Mulți acest Manifest nu l-au ținut măcar odată în mâini, unii nu știu și nici nu vreau să știe de existenta Lui. Dacă ar fi cunoscut cu bună știință dezvoltarea Tarii ar fi cu totul alta drept rezultat a alegerilor de toate nivelurile. 2.Ca document Constituția Moldova reprezintă un garant teoretic al drepturilor omului. Mai greu la aplicarea în practică. Sânt destul de rigide oponențele clanurilor de diferite orientări care-și apără sub diferite forme interesele de grup…
Svetlana Erimei, directoarea Gimnaziului „ Ion Ignatiuc”, satul Prepelița: „
„Constituția Republicii Moldova este LEGE SUPREMĂ A SOCIETĂŢII ŞI A STATULUI și a intrat în vigoare la 27 august 1994, fiind adoptată pe data de 29 iulie a aceluiași an. Nicio lege și niciun alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică. Deci, este legea tuturor legilor, legea în fata căreia celelalte legi stau în poziție de drepți. Constituția nu reprezintă doar un act normativ, căci pe lângă normele pe care le cuprinde, ea înglobează și înțelepciunea unui popor, valorile fundamentale ale unei națiuni, regulile de drept superioare ale puterii publice, pe care aceasta o limitează și căreia îi impune anumite sarcini, masa (materia) super legislativă a unui neam. Pătrunzând toate tipurile de raporturi sociale, Constituția trebuie să rezulte firesc din relațiile și felul de a fi ale unui popor. ,,A dori, scria Hegel, să dai unui popor, a priori, o constituție ar nesocoti tocmai momentul în care constituția ar fi mai mult o născocire a gândirii, fiecare popor își are constituția care i se potrivește și care i se cuvine“. Societatea modernă are nevoie de Constituție în calitate de instrument al integrării sociale, care să funcționeze realmente, prin spiritul și fiece literă a sa. .Constituția Republicii Moldova, în redacția actuală, este aptă să asigure protecția drepturilor omului. Doar că pentru a obține acest lucru este nevoie de mecanisme care vor acționa hotărât, în interesul cetățeanului. În mare parte, Legea Supremă este racordată la prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, la pactele cu privire la drepturile, civile, economice, sociale. Din aceste considerente, pot deduce că principiile fundamentale în materia drepturilor omului sunt suficient de consistente și pot să asigure protecția drepturilor omului în teritoriul constituțional al Republicii Moldova. Deja cât de mult sau în ce măsură este asigurată protecția reală a acestor drepturi tine de mecanismele statului care pun în aplicare aceste principii. Pornim de la justiție, învățământ, sănătate, știință – sunt domenii în care drepturile și libertățile fundamentale consfințite în Constituție își găsesc aplicarea realmente în viața cotidiană a cetățeanului. apoi oricare cetățean este liber să recurgă la prevederile constituționale atunci când o consideră necesar. Totuși, atât timp ,cât în țară va predomina corupția, atunci cetățeanul nu are nici un garant! Mă refer aici la orice domeniu : fie învățământ, sănătate, justiție. Totul, aproape totul, se putea de cumpărat în țară. Iar atunci când ai vreo problemă este important ca cetățenii să se adreseze la CEDO, aceasta demonstrează că își cunosc drepturile și doresc să și le apere. Unele prevederi ale Constituției trebuie îmbunătățite. De exemplu, Articolul 36, care se referă la „Dreptul la ocrotirea sănătății”, prevede în aliniatul doi că „minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit”. Dar care este acest minim garantat de stat? Persoanele angajate în câmpul muncii debursează lunar în fondul asigurărilor medicale obligatorii de stat 0,4% din salariu, iar cei neangajați procură o poliță de asigurare medicală. Deci, nu este nimic gratis. Această prevedere constituțională trebuie interpretată și mecanismele de lucru care sunt prevăzute de această maximă constituțională trebuie să se regăsească în prevederi clare în legile ordinare. Ar mai fi nevoie de modificări sau completări la Articolul 16: „Egalitatea”, care spune că „toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fata legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială”. Acest articol este un text cu criterii protejate exhaustiv. La momentul adoptării Constituției existau anumite raporturi juridice, iar acum sunt altele. De exemplu, orice angajat care a lucrat intru oricare instituție, apoi s-a transferat în altă instituție(și-a schimbat locul de trai ) la angajare poate fi evaluat doar după ce activează trei luni de zile. Abia atunci i se poate stabili prima pentru performanta. Astfel, este o discriminare pe criteriul „cât de mult lucrează cetățeanul” în aceeași funcție. Deci, Constituția, în sensul egalității tuturor în fata legii, ar trebui să fie mai flexibilă. Ei, și multe și multe inegalități sunt…”
Elena Neaga, prim ara comunei Bălășești:
„Constituția este și trebuie să rămână ,, Legea supremă a societății și a statului ” Constituția este un garant doar atunci când justiția își face lucrul cinstit și profesional. Constituția Republicii Moldova este documentul cu cea mi mare autoritate de reglementare în viața publică, politică și socială a țării noastre. Unul din primii pași pe care țara noastră i-a făcut după proclamarea independenței a fost adoptarea unei Constituții democratice, care garantează drepturile și libertățile fundamentale ale omului și care apără cetățenii de abuzurile din partea statului.
Regret că, cetățenii noștri nu prea știu cum să se folosească de prevederile ei. Constituția noastră, care a fost inspirată din constituțiile unor țări democratice, ar putea servi încă mult timp statul și poporul nostru.”
Nicolae Spînu, profesor LT „ Nicolae Casso”, satul Chișcăreni:
„Cred că mulți nici nu-și dau seama de importanța Constituției. Pentru că pe timpul sovietic au fost învățați că „legile sunt scrise ca să vezi ce trebuie să ocolești”(vorbă spusă de un colonel adoptantului său prin 1974). De fapt Constituția ar trebui să fie CARTEA CĂRȚILOR civilă. Constituia NU reprezintă un garant al drepturilor omului. Pentru că articolul cu „țară neutră” ne lasă de izbeliște la cheremul hoardelor fasciste din răsărit.”
Eugeniu Guzun, consilier raional: „ Constituția este un simbol că drapelul, că imnul…sunt tari care nu au constituție, cu nivel de viață înalt și cetățenii se bucura de stabilitate și garanții sociale… La noi in tara constituția nu a încurcat sa fie capturat statul…mafia să dețină monopol în diferite domenii…pin in țară nu vor lucra legile, pin nu vor fi toți egali în fața legii…fără imunități…fără facilități speciale …pin lumea nu va fi asigurata social …pin nu vom scăpa de influenta nociva a Rusiei…vorba despre faptul că constituția este un garant al drepturilor omului, nu poate fi.”
