„Nu, nu mai suportăm jugul ce ni-l pun cei lipsiți de neam./Hai să ne ridicăm și să-nfăptuim Unirea!”
… Sau împlinit 100 de ani de la Marea Unire, astfel, în urma acestui act de Reîntregire a Neamului, prin sacrificiul suprem făcut de descendenții noștri s-a împlinit un vis de veacuri al poporului nostru, de la Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, până la generația care a înfăptuit unirea. Am început veacul, la 1918, prin frăţie, democraţie şi unitate națională, valori pe care, din păcate, am fost stăpâni doar puţin peste două decenii. Cel de-al Doilea Război Mondial, iarăși, ne-a despărțit, aruncându-ne în dictatură şi totalitarism, peste trupul ţării şi neamului nostru trecând Cortina de fier. Totalitarismul sovietic instaurat prin forţa armelor pe lângă alte multe nenorociri – război, foamete, deportări etc., – a deformat demnitatea umană şi a alterat conştiinţa naţională, creând adânci fisuri în profilul nostru național. După 1990, după căderea comunismului, românii de pe ambele maluri ale Prutului parcurgem drumul apropierii, înfrățirii şi regăsirii.
Anul Centenarului este despre OAMENI. Oameni care prin faptele lor au scris istorie. Mii și mii de români adevărați, în acești o sută de ani de la Marea Unire, au contribuit la înălțarea unui monument viu Limbii Române, Credinței, Tradițiilor, și-au sacrificat timpul, familia sau viața pentru a promova românismul în spațiul locuit de români. În spațiul în care m-am născut, între Prut și Nistru, în acești o sută de ani, basarabenii au cunoscut doar 22 de ani de bucurie, atunci când au făcut parte din România Mare. În restul timpului, inclusiv în zilele de astăzi, ducem o luptă continuă cu „fratele mai mare” din Est, care continuă să se amestece în treburile statului ,,independent” Republica Moldova. În acești 100 de ani, românii basarabeni nu au încetat să lupte. A luptat care și cu ce „armă” a putut: cu penița, cu exemplul, cu cuvântul, cu vioara sau cu naiul, cu războiul de țesut sau cu ia îmbrăcată la hora de duminică. Par neobișnuite aceste „arme”, însă doar așa pământenii mei reușeau să-și păstreze valorile adevărate ale neamului și să le apere de schimonosirea și alterarea lor, inițiată de regimul comunist
Prima în lista mea de români adevărați, luptătoare pentru Adevăr istoric, o adevărată Ioana d’Arc, plăsmuită din huma acestui petec de pământ chișcărenean, este regretata VALENTINA SECUREANU. A fost un model de fiică iubitoare a acestui mult pătimit pământ românesc. Lecțiile ei erau adevărate ateliere de creație, unde discipolii își potoleau setea de cunoaștere a limbii materne și învățau să pronunțe corect cuvintele în limba română autentică. Profesoară de limba și literatura română, model pentru toți profesorii din raion și republică, a cultivat, miilor de discipoli, dragostea față de tot ce este românesc: limbă, teatru, poezie, istorie, tradiție… Prin activitățile sale, VALENTINA SECUREANU a aprins și a ținut întotdeauna vie flacăra românismului la Chișcăreni. În perioada mișcării de eliberare națională, a stat în primele rânduri alături de valoroși luptători pentru idealurile naționale ale moldovenilor din stânga Prutului, cum ar fi LEONIDA LARI, DUMITRU MATCOVSCHI, GRIGORE VIERU. A ținut sus și cu îndrăzneală tricolorul ca pe cel mai sigur sprijin și suport. Cu imense regrete, acest plugar al romanismului la Chișcăreni ne-a părăsit în februarie 2018, lăsând semințe frumoase în sufletele a mii de discipoli, care, sigur, vor răsări și se vor înmulți frumos pe acest mult pătimit pământ basarabean…..
Viorica IGNATIUC, profesoară, Liceul Teoretic „Nicolae Casso”, Chișcăreni
continuarea o puteți găsi în ziarul numărul 3 din această săptămână
