Căutați cunoștințe și nu alergați după diplome

Căutați cunoștințe și nu alergați după diplome

104
DISTRIBUIȚI

Întrebarea din titlu și-au pus-o mai mulți tineri din Republica Moldova, îndeosebi cei care stau cu duiumul, neavând ce face sau lucrând prin restaurante și ștergând mesele cu onorata diplomă primită, recent, la facultate. Ei nu mai au ce face cu ea atunci când vor să se angajeze în domeniul în care și-au făcut studiile cel puțin trei ani, deoarece, în ochii tuturor angajaților, citesc o altă întrebare: „ Experiență ai?”

 De unde, naiba, să am experiență, dacă abia am ieșit din cuibușorul, care-mi inspiră naivitatea de a crede că viața mea de mai departe va fi „ caldă”, „ bună” și „ frumoasă”?. „ Va fi ușor de lucrat, voi avea un salariu decent. Da, da, la sigur voi avea,” cam așa ne încurajăm cu toții pe băncile facultății. Pe urmă ne consolăm cu gândul că mai întâi trebuie să ne batem capul pentru a găsi de lucru, apoi să ne surâdă norocul de a lucra cu vreo 5000-6000 de lei. Băi, da ăștea-s bani, nu șagă. De râsul găinilor, ce fac cu o asemenea leafă? Îmi cumpăr câte un cartof și o pâine pe zi…Păi da, am norocul că, pe timp de iarnă, o să pot face focul cu diplomele pe carele-am acumulat pe parcursul anilor de învățământ, ca să nu pier de foame

Ce mai pot face cu diploma de jurnalist? Poate să le-o arăt nepoților și strănepoților și să le spun că bunicuța lor are studii superioare încheiate. Pe acest argument se ține întreaga noastră națiune. „Cum mămică, să nu te duci la facultate? Da ce o să zică…?”  Ce o să zică o  oarecare vecină , pe nume Tamara sau Gracila… „ că ne râde lumea dacă n-avem studii superioare.” De aici începe rabatul, în care zace statul nostru moldovenesc. Superficialitatea acestei națiuni și, mai ales, absența calității în tot ceea ce facem se începe de la fraza: „ Hai să facem și noi șa, că ce-o să zică Cutărică?”.

Ca să fiu mai explicită. Odată ce ne pasă mai mult de părerea celorlalți, nu mai ținem cont de capacitățile noastre de a face ceva și de calitatea pașilor noștri. Important e să facem pentru că a făcut Stela, Nicolae, dar nu contează cum… Cred că Shakespeare se bucură în mormânt că, peste atâția ani, cineva, în sfârșit, în depărtata Republică Moldova,  găsit răspuns la chinuitoarea sa întrebare: „ A fi sau a nu fi?”.

Același lucru se întâmplă și cu sfânta facultate. Nu contează că deseori nici nu înțelegi ce-ți vorbește profesorul la catedră, nu contează că nu ai nici măcar un gram  de interes față de pledoariile sale, nu contează că bieții tăi părinți achită pentru ca tu să lipsești de la ore. Important e să primești o hârtie, zisă și diplomă, precum că ai studii superioare. De ce? Pentru că majoritatea moldovenilor dețin astfel de hârtii.  Iar asta, la moldoveni, e mare mândrie, frate.

Am un sfat nevinovat pentru cei care citesc aceste rânduri. Căutați cunoștințe și nu alergați după diplome și alte hârtiuțe, care nu vă vor sluji la nimic. Faceți ce vă place, cu străduință și dragoste, și atunci veți munci bine și calitativ chiar și fără diplomă. Nimeni nu are nevoie de hârtia aia, ci de capul vostru dragilor. Numi așa vom ieși din mocirla în care trăim.