Când  energia copilului  trebuie canalizată

Când  energia copilului  trebuie canalizată

4
DISTRIBUIȚI

Numărul de cazuri cu rezonanță, deseori sinistre  cu implicarea copiilor și adolescenților a crescut în ultimul timp, statistică deloc îmbucurătoare pentru societate. Situația se mai complică și prin faptul că  mai bine de jumătate din elevi fie un părinte, fie ambii sunt plecați la muncă în străinătate, astfel  aceștia sunt lăsați sub supravegherea  bunicilor. Atunci ne întrebăm dacă comunitatea  propune ceva soluții astfel ca copilăria să fie cu mai puține griji pentru maturi  și totodată  fericită  pentru  copii însăși… Concluzia  urmează s-o facem singuri.

        Când scrie despre tine până și  Asociated Press

Acum 25 ani la Baza de Aviație  de la Mărculești a avut loc un caz excepțional. Dispăru un băiat de 8 ani, fiul unui plutonier major.  Dispariția s-a făcut observată spre seară,comandantul unității care a ridicat pe alarmă  subunitatea de serviciu. Curând  motivul dispariției a fost clar – aflând că Răutul își poartă apele prin Sărăteni, satul bunicilor băiatului i-a venit ideea unei călătorii cu o cadă de plastic în avalul râului. A găsit o vâslă, a târât spre râu cada și dus a  fost. Tot căutând urmele presupusului dispărut soldații  până au dat de el  în dreptul satului Rogojeni  care, fără nici o grijă vâslea căutând să se țină  de mijlocul răului. Au reușit să-l recupereze când cada cu pricina intră într-un banc de nisip.

Cazul a fost unul cu răsunet din care motiv  colonelul Vasile Braghiș, comandantul garnizoanei  a ordonat construcția unui gard de plasă de trei metri și instituirea patrulării locului: ,,Comandantul ne-a spus că stimează temerarii, dar nu suferă lipsa disciplinei. Nu vă pot ține, într-o zi veți zbura de dorul călătoriei prin nori fără avioane!  Astfel ne organiza excursii la Chișinău, Bălți, Soroca”, își amintește Nicolae Gorea,  băiatul pornit în călătorie pe Răut, acum profesor de română la o școală din Amsterdam care are amintiri frumoase despre copilăria sa.

Efim Chicu, coleg de facultate, plecat recent dintre noi, care a trăit la Meleșeni,raionul Călărași își împărtășea experiența de pedagog  după ce a activat  patru ani la un centru de plasament pentru copii de la Verona: ,,Erau acolo copii până la 10 ani din China, Pakistan, India ajunși acolo prin TIR-uri, cale de vapor că te miri cum de au scăpat vii. Dar cu cei din Republica Moldova era necazul dar și enigma cea mai mare or, să treci atâtea granițe fără barem un act evitând controale cu câini de pază, mijloace electronice sofisticate înseamnă ceva!  Mă prind acum cu gândul că dacă unui copil vrea să se ducă în căutarea familiei care n-o vede cu anii  nu l-ar opri nimic.  Le-am găsit părinții și rudele, astfel călătoria lor a avut un final fericit”, își amintea pedagogul.

,,De atâta că în copilărie n-a avut cine să ne susțină…”

Ricki Ardezianu, interpret și artist al poporului are o  ocupație oricum neobișnuită pentru statutul său – predă lecții de chitară  și dicție la un centru de plasament pentru copii din familii social -vulnerabile aflat undeva  în suburbiile capitalei: ,,Peste o lună fac doi ani de când sunt  între acești copii. Toate au pornit de la o obișnuită întâlnire cu fanii mei. Mi-a zis unul din asistenții sociali dacă aș putea oferi astfel de lecții. M-am gândit atunci la copilăria și adolescența mea, la drumul meu spre scenă  care a avut destui spini și mi-am zis că trebuie să ajut pe acești copii  care își dau interesul către frumos. Și apoi misiunea noastră este să ajutăm omul talentat or, mediocritățile își vor  găsi singure  drum. Nu am avut niciodată un contingent mai mic de 7 discipoli, ceea ce nu este rău”, ne spune maestrul.

Din aceleași  motive Valentin Eșanu,  om de afaceri  a organizat în iunie anul trecut  o excursie pentru elevii școlii de la Nimereuca, raionul Soroca  la Chișinău  Programul vizitei  a inclus un spectacol la Teatrul de păpuși ,,Licurici”  unde au vizionat un spectacol, la Biblioteca Națională, au vizitat parlamentul: ,,De fapt mi-am îndeplinit un vis nerealizat  al copilăriei or, pentru noi Chișinăul cu muzeele, bibliotecile, teatrele  era un vis de nerealizat fiindcă ca înadins agrofirma din sat începu să aibă niște probleme de ordin economic și nu le ardea de excursii.Apropo, se merita or, activasem în acel an la brigada școlărească unde ne-au remunerat foarte modest.

   ,,La cules de cireșe  un elev de la liceu câștigă până la 800 lei zilnic…”

Constantin Tampiza, ex-vicepremier și deținători de terenuri de livezi superintensive la Negureni și Căzănești este de părere că munca este  protejează pe copil de vicii și că exemplul maturului este unul important: ,,Am învățat și trăit la școala-internat unde am avut noroc de pedagogi buni. Nu erau acolo cele mai bune condiții, or internatul nu poate înlocui familia. Dar eram puși în permanență la muncă astfel să ne vedem roadele muncii noastre, astfel legume, zarzavaturi, fructe erau crescute în grădina noastră.  Acum noi invităm la cules de cireșe elevi mai mari de liceu dar și copii mici neapărat cu părinții. Știți cât câștigă un elev de liceu la cules de cireșe?  Până la 800 lei zilnic! Îi spuneam lui Vitold Pavlovici, pritenul meu (V.Fokin, ex-premierul Ucrainei  în perioada 1991-1992. nota red.) că astfel cointeresăm pe consingenii noștri de mici să-și respecte munca lor!”.

Grigore Munteanu, ex primar de Negureni,lider agricol local ne spune că neapărat  invită copii la muncă în livadă neapărat cu părinții: ,,Trebuie să  deprindem pe copii să fie cointeresat să muncească și să-și facă banul său de cheltuială, altminteri va simți că este stăpân pe munca sa, va încerca să  producă și el ceva urmând un exemplu bun.  Or, satul cunoaște niște transformări în rezultatul  acestei guvernări,astfel  copilul,adolescentul trebuie să se convingă  că rezultatul este evident dacă este  contorizat și rezultatul muncii lui”, ne relatează liderul.