DISTRIBUIȚI

(Interviu în exclusivitate pentru ziarul „Ecoul nostru” cu Iurie Brașoveanu, pictorul, graficianul, poetul, artistul plastic, membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova)

Stimate Iurie Brașoveanu, aș vrea să știu, cum de ai reușit și reușești ca între minunea efemerei existențe și inevitabila fatalitate ai învățat să trăiești cea mai patetică aventură a destinului, cum de reușești să îmblânzești clipa ce moare sub ochii noștri, care e unica măsură a timpului viu în viața fremătată în toată măreția și disperarea ei, clipa ce trece, această bogăție provizorie pe care nici cei mai îndrăgiți mesageri ai deznădejdii n-o pot tăgădui… De unde vine pasiunea pentru pictură?
– Posibil din străbunei sau răstrăbunei… genetic. O răstrăbunică de-a mea a fost pictoriță bisericească. Ouăle pascale le picta cu o măiestrie deosebită. O mătușă e Pictoriță Emerită în Ucraina, lectoră universitară, facultatea de pictură, o verișoară e ceramistă în Moldova, o altă verișoara sculptură în Rusia. Cum a început totul? Când ai înțeles că îți place pictura?
– Totul a început încă din frageda copilărie, de la poemele lui M. Eminescu. Uneori făceam culori din stoarcerea plantelor, pictam totul ce-mi stătea în cale, până și pereții în casă, și butoaiele în beci… dar sunt recunoscător și mulțumesc părinților care mereu m-au susținut. Datorită mamei și tatei, am devenit pictor, apa la rădăcini am avut-o de la ei.

– De unde te inspiri în realizarea lucrărilor?
– Mai mult inspirația e de la Cer, din aer, de la natură. Mă inspiră Opera lui Eminescu. Dar când pictez sau fac grafică eu deseori îmi spun mie însumi… Eu îmi ilustrez sufletul meu, e totul ce vine din interior. Pun suflet în fiecare lucrare.

Continuarea citiți în n.13 din 26 martie