Arta de a compromite

Arta de a compromite

5
DISTRIBUIȚI

Toți vorbesc astăzi despre politică. Unii cu îngrijorare, alții cu ironie, unii încercând să facă anumite premoniții, fac ochii pentru timpul apropiat.

Chiar zilele trecute citisem opinia destul de originală, chiar dacă nu e nouă, că politica trebuie să se inspire din concepțiile războiului modern, el puțin tot atât de bine cât se inspiră războiul însăși din politică. Orice armă e bună dacă folosește.

Toată știința: cum o folosești…și când merită s-o arunci la gunoi. Se făcea aluzie la politicienii noștri. În acest sens e bine spus – se folosesc toate armele și fiecare pare a fi convins că folosește arma cel mai bine și la timpul potrivit. Chestiunea e că deocamdată nimeni nu are de gând să arunce armele la gunoi.Noi continuăm să le suportăm zâmbetele acre, împunsăturile veninoase, privirile ironice chiar disprețul  violent al unor politicieni de stânga, care folosesc orice procedeu, numai pentru a-și consolida despre ei înșiși impresia că sunt mare băieți sentimentali. Se creează impresia că ei sunt gata să plângă pentru tot neamul omenesc. Și de când știm că lacrimile nu sunt altceva decât mucus și apă, și-au pierdut toată noblețea și nu mai mișcă de loc pe nimeni.Partea cea mai rea din această epopee a bătăliilor politice e că se face impresia că acum nimeni nu-și mai face griji că se va compromite.

Trăim într-un climat politic în care nimic nu mai poate compromite un politician. Și știți de ce? Toată lumea e grăbită să se compromită. A te compromite e un fel de a te oferi cu o garanție, cu o politică în alb pe care oricine o poate completa cu o potlogărie, sau chiar cu o crimă. O mică crimă e un capital politic. De aceea fiecare se străduie să se compromită mai repede, din teama ca nu cumva cineva să i-o ia înainte. Și-și fac complici din toți cei care i-ar putea acuza vreo dată. Se ajută unul pe altul să se compromită. Cine i-o fi ajutat pe cei din partidul socialiștilor și șoriștilor să se compromită în asemenea hal? Pentru unii politicieni de la noi arta compromiterii a devenit ca ceva firesc. Bineînțeles fac și ei ce facem toți. Dar cu aerul unor sfinți. Pentru că ani de zile nu li s-a dat puterea, au ajuns să-și închipuie că au refuzat-o constant.

Continuare citiți în ziarul Ecoul nostru din 28.04.2023