Mă întreb de multe ori – există oare o coerență în tot ceea ce spun și întreprind actualii conducători? Dacă cred ei însuși cu sinceritate în spusele lor, de ce atunci când vorbim de limba română, de adevăratele origini ale Republicii Moldova, de nedreptatea istorică pe care o îndurăm de ani de zile, suntem duși pe la Comisariate de Poliție, umiliți, torturați?
Actualii conducători, guvernanți sunt rușinea noastră. Dar și rușinea Europei. Demnitarii europeni nu încetează cu tot tipul de asistențe acordate statului nostru. Asistența financiară oferită de Uniunea Europeană (UE) Republicii Moldova în contextul luptei cu pandemia este un ajutor oferit necondiționat. Susținerea din partea UE este considerabilă și mult mai mare decât din partea altora. Uniunea Europeană dintotdeauna a spus că dorește să ajute Moldova. Este și normal ca acest lucru să se facă și pe perioade de criză. Oamenii trebuie să afle ce fac autoritățile din țară cu acest sprijin. Dar ce aflăm noi? Nimic. Dimpotrivă, poporul o duce din ce în ce mai greu. Cazurile de COVID-19 nu scad. Cei din vârful conducerii umblă cu minciuni, care mai de care? Parcă sunt pentru integrare europeană, dar merg la Moscova. Uniunea Europeană înseamnă, între altele, respectarea drepturilor omului, recunoașterea unor adevăruri, de care cei de la conducere nici nu vor să audă, transparența creditelor financiare etc. Or, conducerea nu poate să acționeze cinstit și demn, într-un spirit european, pentru că sunt plămădiți din alt aluat: din minciună și corupție, din trădare și hoție, din ura față de propriul neam și din violență.
Lumea de la sate, puțină care a mai rămas, crede naiv că ajutoarele venite din partea guvernanțilori provin din buna repartizare și generozitatea guvernanților, fără să știe că ajutoarele sunt aduse gratuit statului nostru din Europa, America etc. Cetățenii noștri se umilesc milogindu-se cum pot, de la cel de jos, până la cel din fruntea țării. De ce nu am avea un pic de demnitate și mândrie în noi, ca să refuzăm creditele? Ori dacă le primim, să le repartizăm pentru binele și folosul poporului și nu pentru a face publicitate electorală. Un popor e mare nu prin teritoriul țării, nici prin bogățiile materiale din capitalul țării, pe care noi, de altfel, nici nu le avem. Un popor e mare prin cultura, demnitatea națională, iubire adevărată pentru tot ce ține de pământul unde ne-am născut. Aceste valori le au în suflet și în conștiință toate statele membre ale Uniunii Europene și nu numai. Să fie chiar Moldova ultimul stat, la coada Europei? Refuz să o cred. Căci știu câți oameni de valoare ne-a dat pământul nostru. Vom fi ultimii atâta timp cât vom „păstra” la putere niște incompetenți și străini ai neamului, care s-au alăturat vrăjmașului. Această conducere trebuie să fie trasă la răspundere pentru dezastrul guvernării, viețile răpuse de pandemie. Să nu creadă ei că lumea e la picioarele lor. Și răul, e știut, nu vine atât de la cei aflați la cârma Republicii, Parlamentului, Guvernului, cât de la susținătorii și alegătorii lor, care nu sunt decât ale(r)gătorii profirului și intereselor.
Europa e în fiecare din noi. În tot ce facem și întreprindem, zi de zi, pas cu pas, cu demnitate și recunoaștere a adevăratelor noastre origini, noi ne apropiem de Europa. Să promovăm la conducere oameni principiali, dintr-o bucată, fermi, capabili să își apere principiile. Să nu tăcem și să nu fim indiferenți când avem de spus un adevăr. Să nu ezităm să afirmăm, de câte ori e nevoie, că actuala conducere a țării e o rușine, un blestem al națiunii noastre.
Numai respectând adevăratele valori ale neamului, ne vom izbăvi de nomenclatura răului. Și vom putea să ne regăsim și noi în rândurile popoarelor europene.
Viorel Prisăcari, temporar stabilit în Franța
