Alături de poetul nepereche…

Alături de poetul nepereche…

84
DISTRIBUIȚI

O duminică de suflet am trăit noi, membrii Cenaclului Literar „Floarea Neamului” alături de conducătorul evenimentului, Ion ROŞCA.

Ne-am întrunit într-o ședință dedicată poetului nepereche. Am trecut pragul instituției ce-i poartă numele copleșiți de emoții. Sub acordurile melodiilor pe versuri eminescene, neam lăsat cuprinși de un dor nestins de EMINESCU, de frumusețea și dulceața cuvântului celui care a fost „expresia integrală a sufletului românesc” (N. IORGA). Perdelele lăsate, masa cu cărți, lumânarea, pana de scris, o pălărie neagră cu borurile mari și poza poetului… Le priveam și în imagine ne-a apărut acea odaie scundă, întunecoasă, iar în ea poetul EMINESCU, „omul cel mai silitor, veșnic citind, meditând, scriind” (T. MAIORESCU).

Mult am fi vrut ca în aceste clipe să se întâmple o minune: să se deschidă ușa și în prag să apară iubitul și așteptatul poet. Dar, simțeam cu sufletul că e printre noi, că ne vede, că se bucură. Cei ce ne-au invitat în împărăția versului eminescian încărcat de sensibilitate și de capacitatea de a picta imaginea lumii au fost elevii Liceului Teoretic „M. Eminescu” ghidați de neobosita Ecaterina ATANASOV: „Doar atunci când prin lumine/M-oi sui la Dumnezeu,/Veți gândi și voi la mine/Cum am fost în lume eu”. Am înțeles cine a fost…

continuarea o veți citi în numărul 4 al ziarului din săptămâna aceasta