Este cunoscut faptul că omul nu trăiește izolat – încă din timpuri îndepărtate s-au stabilit între indivizi niște reguli de comportare care s-au transmis din tată în fiu, de la bunici la nepoți.
Cei trecuți de 50 de ani, care au făcut parte dintr-o societate în care familia se strângea în jurul mesei în fiecare seară la cină, iar duminicile la prânz își mai amintesc încă de cei 7 ani de – acasă și de bunele maniere, considerate, astăzi, de către unii dintre noi, învechite.
Tinerii care au acum 30-40 de ani sunt produsul noii tehnologii și al inovației în educație. Ei au crescut într-o perioadă în care viața de familie a fost segmentată. Ei au primit foarte puțină educație și acasă, și la școală în ceea ce privește bunele maniere și comportamentul civilizat.
Trebuie să știm însă că nimeni nu s-a născut bun sau rău, personalitatea fiecăruia dintre noi se formează în funcție de mediul în care a fost educată și cum a fost educată.
Nu degeaba în popor se spune: „Ceea ce îți faci cu propriile mâini nu-ți poate lua nici Dumnezeu.”
Vorbim aici despre educație și bunele maniere, care, în fond, constituie unul și același lucru.
Nu poate fi bine educat un om care, la locul de muncă, demonstrează maniere ale-se, este curtenitor cu doamnele și sociabil cu bărbații, iar acasă se comportă ca un bădăran cu soția și copii. Asemenea cazuri sunt cu duiumul.
Un rol important în cultivarea bunelor maniere la copii îi revine profesorului, care și el ar trebui să cunoască unele criterii ale codului deontologic:
– du-te la școală ca la sărbătoare, în caz contrar, nu ai ce căuta acolo;
– respectă normele etice și estetice în relațiile cu elevii.
– colegii și părinții, ține la onoarea de profesor;
– nu uita că vorba profesorului trebuie să fie plină de iubire și înțelepciune;
– fii exemplu pentru elevi prin muncă, purtare sau vestimentație etc.
Pe o inscripție gravată pe fațada clădirii Universității din Oxford scrie; „Comportamentul îl face pe om”. Bunele maniere sunt apanajul omului care își cunoaște exact locul în lumea în care trăiește.
Excesele sunt dăunătoare atât în dragoste, alimentație, cât și în ținută. Modul cum își alege o persoană ținuta la locul de muncă denotă respectul pe care-l are pentru sine și pentru cei cu care vine în contact.
Regula în eticheta vestimentară cere o îmbrăcăminte corectă, armonioasă, în conformitate cu vârsta și cu împrejurările. De altfel, în aceasta și constă adevărata eleganță. Un aforism demn de reținut în acest sens sună astfel: „ Mai simplu e mai bine decât mai sofisticat.”
Domnilor care vor cu adevărat să știe ce înseamnă să fii bine îmbrăcat le recomand o carte, care se numește „ Ghidul eleganței masculine”.
Continuarea citiți în nr.11 din 12 martie 2021
