Pentru ea, laur poetic în nemurire

Poeta noastră dragă Leonida LARI a fost și rămâne a fi o coloană infinită de dor pentru acest popor. Ea a fost un turn imens de lumină între cer și pământ, care a încercat să lumineze calea acestui popor rătăcit, să-i amintească de unde vine și unde trebuie să meargă. Poeta a fost și rămâne o adevărată Scoică solară, aprinsă din focul sacru al  Divinității, care din dor, din durere, din rană, în carne vie a crescut mărgăritarul – Poezia Sa, care este și va rămâne a fi comoara acestui popor.

Maria Țurcanu

Leonida LARI este una dintre  marile spirite tutelare ale literaturii române. Și vor trebui minți luminate ca să descifreze Însemnele…Profetului. Pentru că marea noastră poetă a fost o vizionară în adevăratul sens al cuvântului.

Leonida LARI a zidit cetăți. Cetăți de cuvinte. Pe care nu le va putea destrăma nici un vânt și nici o furtună, oricât de puternică. Care ne vor  apăra și de acum înainte de orice dușman.

Marea poetă a semănat încredere în ziua de mâine, care ne va reuni pe veci cu Patria-Mamă. Ea însăși luptând din răsputeri, până în ultima clipă, iar acum și în ceruri, alături de marii noștri înaintași, pentru această Reunire.

Energică, demnă, cutezătoare, de neînfrânt în convingeri. Puternică, generoasă, de neoprit în drumu-i spre Marele Țel.

Leonida LARI n-a murit… Raza ei de lumină va sălășlui etern în sufletul acestui neam, pentru care s-a jertfit.

Numai ea, Leonida LARI, știa cum să-l iubească pe Dumnezeu. Numai ea știa cum să-și iubească Părinții, Familia, Țara, Istoria, Neamul, Limba Română…Numai ea știa cum să readucă și să vegheze Veșmântul Latin. Numai ea știa cum să scrie versul  adevărat, trăit până în măduva oaselor. Numai ea știa cum să-i dea viață verbului său când citea pe altarele scenelor mari. Doar Leonida LARI știa să vorbească adevărul în ochi și convingător ca o lume întreagă să o înțeleagă. Doar ea știa cum să te asculte, să te sfătuie, să te ajute în toate. Doar ea știa să-i primească cu ospitalitate pe toți în casa ei și să le umple paharele sufletelor cu cele mai alese lecturi poetice…

De fiecare dată când trec pe lângă casa unde a crescut și copilărit Leonida LARI, îmi pare că acea casă a preluat chipul ei, cu ochii visători și romantici, cu părul răsfirat în bătaia vântului, cu brațele-ntinse cu ruga spre cer, amintindu-mi de fiecare dată de Dumnezeu.

Păcat că aplecat prea devreme, dar cărțile ei  rămân ca niște icoane pentru noi, oamenii de azi și de mâine. În cărțile ei trăiește și va trăi mereu destinul și suflarea Țării în care s-a născut, planează o inimă adevărată de român care a visat mereu Marea Unire. Aura Luminii eu va dăinui ani și decenii peste inima Moldovei și a Bursucenilor și va fi mereu ocrotitoarea plaiului mioritic. Noi suntem obligați să-i citim cartea Leonidei LARI. Acolo îi vom afla temperatura morală ce s-a atins maturitatea valorii: „Pentru acest drag popor care-n sângele lui m-a primit/Mai deschid o fereastră…”

Infinitul sacru îi aparține Leonidei LARI . Pentru că ea continuă să trăiască. Făclia amintirii și lumina aprecierii vor avea incandescența mereu în sufletele noastre. Pentru ea, laur poetic în nemurire.