De ce dăm atenție cârcotașilor?

Priveam  luni seara emisiunea „Ora expertizei” moderată de Mișin de la Jurnal TV cu invitații Oazu Nantoi și Alexandru Slusari, emisiune să te umfli de lehamite nu alta! Precum era de așteptat subiectul dezbaterilor a fost așa numita marea trădare a lui Spânu, mai curând acordul cu Tiraspolul privind reluarea livrării de energie electrică pe malul drept al Nistrului, la început pentru luna decembrie cu posibilitatea prelungirii lui până în luna martie.

Ion Cernei

 Și, dacă  Oazu Nantoi încerca să argumenteze suficient de calculate  pasul luat de guvernare, atunci atotștiutorul Slusari, în toate expert, manipulând cu cifre pentru a părea mai credibil, încerca să argumenteze cât de păgubos este acest acord!  La o adică  nici n-a putut Nantoi, apropos,-inginer electric de specialitate  să-și ducă gândul până la capăt că intervenea Sliusari!

În genere nu pot înțelege comportamentul moderatorului, oranizatorilor acestui show care devine unul de prost gust și iată de ce: sunt chemați mai mulți curalivi, de regulă  ratați, adică care n-au făcut mare treabă într-o guvernare trecută, cu ranchiune contra celui care este de succes pe care se stăruie să-l mestece cu noroi. Să ne întrebăm cât de credibil este acest magnific PPDA, prezent mai pe la toate televiziunile? Să ne amintim cum pin luna septembrie Slusari (dar și alți membri marcanți PPDA) cerea guvernării cu spume la gură să nu mai „alimenteze regimul separatist de la Tiraspol”, să refuze complet de energia electrică de la Cuciurgan și s-o cumpărăm totalmente din Ucraina (la acel moment Republica Moldova procura din Ucraina 30% de energie electrică). Doar peste mai puțin de o lună de zile, după cumplitele bombardamente rusești cu rachete a infrastructurii energetice, de la 11 octombrie 2022 Ucraina nu a mai putut livra nici cele 30%. Colac peste pupăză, sub presiunea stăpânilor de la Kremlin de la 1 noiembrie 2022 și Cuciurganul a refuzat livrarea energiei electrice, Republica Moldova fiind aruncată în beznă. Salvarea a venit, ca de obicei, din Țară. Mă întreb însă, ce mare strateg trebuie să fii ca să nu prevezi că în Ucraina pârjolită de Putin oricând se putea întâmpla ceea ce s-a întâmplat și cât de periculos e să te alimentezi dintr-o singură sursă.

Și acum e o situație similară.  Vicepremierul Spânu a adus explicațiile de rigoare. Doar un rău intenționat se preface că nu le înțelege. Dar aici avem de a face cu o banală problemă de „optimizare SWOT” prin stabilirea punctelor slabe și a punctelor tari. Punctele slabe: Finanțarea în continuare a regimului separatist de la Turaspol, dar în cazul unei catastrofe umanitare în stânga Nistrului tot guvernarea  de la Chișinău ar trebui s-o soluționeze, fiindcă de iure și de facto teritoriul din stânga Nistrului e al Republicii Moldova. Rusia și banda de la Tiraspol doar așteaptă ca Republica Moldova să refuze teritoriul din stânga Nistrului. Puncte tari: În condițiile când din România cumpărăm garantat doar apr. 50% din necesarul de energie electrică cu un preț plafonat de 90 $/1000 MWh (De fapt subvenționat. Nu ar trebui să procedăm ca un copil răsfățat să punem România la cheltuieli mai mari atunci când există variante!), restul vreo 30-40% (dar poate mai mult după avaria de la Termoelectrica, care trebuie privită ca un sabotaj!) cumpărând-o de pe piață, unde prețul a ajuns și la peste 600$/1000MWh, și nu se știe ce va fi mai departe, cumpărarea energiei electrice cu un preț de 73$/1000MWh (chiar dacă li se dă tot gazul rusesc (de ieri malul drept al Nistrului a început să fie alimentat cu gaz prin conductele din Grecia și Bulgaria, fiind valabilă și alimentarea prin gazoductul Iași-Chișinău), este avantajoasă sub toate aspectele. De menționat, și presiunea crescândă asupra fondului de compensare a consumurilor de energie ale populației de peste 5 mlrd de lei (din care fiecare al 3-lea leu este ajutor european!), care a fost calculat pentru compensarea gazului, a energiei termice și a lemnelor, nu și a energiei electrice. De aceea, procurarea a aproape. 50% de energie electrică de la Cuciurgan cu prețul de 73$/1000MWh va permite reducerea prețului până în jurul de 4 lei/kWh, care va fi o relativă ușurare, în special, pentru consumatorii de energie electrică, care nu folosesc gaz (în clădirile multietajate, de ex.). Și așa creșterile prețurilor poate conduce la o răbufnire socială, ceea ce își doresc Putin și coloana sa a 5-a, din păcate și unii aparent bine intenționați.

Cu atât mai mult că pasul făcut de guvernare a fost apreciat și de oficiali europeni în domeniul energetic.Or, această iarnă va fi grea pentru întreaga Europă. Nu se știe ce se va întâmpla în Ucraina, unde dementul Putin vrea să distrugă întreaga infrastructură energetică. Acest lucru se vede clar și după atacul de ieri a infrastructurii cu peste 100 de rachete (printre altele 2 rachete rusești rătăcite au căzut lângă un sat din nordul Republicii (în apropiere de cele câteva stații hidroelectrice de pe Nistru)). Deja există pericolul major ca Ucraina să nu mai aibă sursele energetice proprii și să fie adusă în situația de a fi ajutată de Uniunea Europeană, în primul rând, de către Polonia și România. Și dacă a apărut această posibilitate, fie nu cea mai bună, pentru a rezolva parțial problema, ce e rău în asta? De ce s-o facem pe cei mai intransigenți (în raport cu Tiraspolul) tocmai acum când ne aflăm în plină criză energetică, când oricând turbatul Putin poate trimite câteva rachete și asupra Chișinăului pentru a ne „liniști”, când nu există nicio garanție că Putin nu ar putea sista complet livrarea gazelor și în Transnistria în plină iarnă!

Câte odată mi se face impresia că ăștea  care cu spume la gură aruncă în omul guvernării sunt puși la cale de ruși să semene zâzanie în situația când lumea se dă ușor manipulată.  Dar, la urma urmei în Tiraspol nu trăiește doar Krasnoselski. Avem rude dincolo de Nistru, sutuația lor nu este de invidiat în situația escaladării războiului.