Credem că momentul restabilirii Unității noastre Naționale se apropie

În fiecare an, la 1 Decembrie, de Ziua Națională a României și a Românilor de Pretutindeni, trăim clipe istorice de maximă încărcătură spirituală, fericire și importanță. Or, marea familie europeană ne-a deschis larg brațele.

Maria Țurcanu

Iar noi înțelegem direct semnificația gestului – suntem recuperați de Europa în speranța de a ne îmbrățișa, în libertate, cu inima curată și capul demn, Țara istorică ce o avem de la Dumnezeu sfântul dată – România, Țara –  Mamă.

Înțelegem de minune și că trebuie să credem, să ne rugăm, să muncim și să luptăm pe toate căile luminate de Cel de Sus ca să se repete anul de grație 1918. Dar să avem grijă să numai avem și alți ani, ca cei de tristă pomină, care au urmat înfloritoarei perioade interbelice și criminalului război al lui Hitler și Stalin contra umanității, acum Putin contra Ucrainei.

Păstrăm vie  în sufletele noastre memoria eroicului parlament „ Sfatul Țării” și a tuturor celor care au năzuit, așteptat și alimentat cu spirit și faptă ziditoare lumina zilei de 1 Decembrie 1918, când situația politică internațională era una comparabilă cu cea de azi.

Îi avem alături, în inimi, și pe cei care de Sus se bucură. Și și-au dorit imens demult să fie astăzi aici, cu noi – Ion și Doina Aldea- Teodorovici, Ion Vatamanu, Lidia Istrati, Ion Dumeniuc, Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Andrei Vartic, Adrian Păunescu, Valeriu Cupcea, Victor Ciutac, Veniamin Apostol, Maria Bieșu Nicolae Dabija și mulți alții.

Trăim cu speranța că vom trăi mai bine, și că, înainte de toate, idealurile noastre se vor apropia de înfăptuirea marelui ideal al înaintașilor națiunii noastre, idealul de Reunire, de reîntregire cu  Țara – Mamă, acolo unde ne-a lăsat Dumnezeu, acolo unde n-am fi străini printre străini și unde străinul n-ar mai pretinde a fi  așezat în capul mesei. Doar atât. Pe noi, însă cei care am apucat să ne obișnuim cu gândul că Reunirea este doar un vis mult prea frumos, doar o mică adierea a gândului că Reunirea ar putea fi o realitate ne-a trezit, ne-a dat fiori, ne-a încărcat de o energie nebănuită, simțind că vrem să ieșim din casă, să respirăm cu tot pieptul, să întindem brațele ș să strigăm ca în imn: „ Mihai, Ștefan, noi n-am murit. Noi așteptăm ziua de apoi Sufletul din noi este viu, mintea ne este trează, iar idealul  în numele căruia ați trăit neîndoielnic îl vom urma, neapărat îl vom îndeplini, ca voi să fiți mândri de noi, precum noi ne mândrim cu voi că nu ați îngenuncheat, că nu ați cedat când v-a fost greu, că, gândindu-vă la urmașii voștri, adică la noi cei de azi, nu vă era frică să înfruntați greutățile, nu vă era frică să muriți pentru ca să ne serviți drept exemplu de curaj, de demnitate fără de care noi am fi fost orbi, fricoși, umili. Azi a venit vremea să  ne răsplătim pe potrivă, străduindu-ne să dăm strălucire moștenirii pe care ne-ați lăsat-o țara, limba, poporul.

Or, noi știm cine suntem: suntem cu toții români, din marele neam a lui Burebista ,Decebal, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Petru Rareș, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Ferdinand Întâiul…

Să mutăm spiritul românismului în Basarabia. Unde este cea mai mare nevoie de românism, de românitate, de conștiință și simțire românească.

Credem că momentul restabilirii Unității noastre Naționale se apropie. El depinde de noi. Și de Cel de Sus, care nu mai dorește ca frații de același Neam, de aceeași limbă și de același Sânge să mai fie izolați de garduri. Prutul nu mai vrea să fie graniță.

Cu această speranță în suflet, care și-a lăsat amprenta pe chipurile oamenilor, luminându-le și descătușându-i-i parcă, să ne bucurăm de Sărbătoarea Națională a României, 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, care din 2005, a fost numită Zi Națională a Tuturor Românilor, ceea ce înseamnă că este și a noastră.