Se lovește din nou în viitorul țării
S-ar părea că în secolul XXI ar trebui să fie totul bine și frumos, fără motive de neliniște. Și totuși, neliniștea de care vorbesc ne urmărește din nou. Mă întreb și vă întreb: cum este posibil ca foarte multă lume de la noi să fie mințită, să li se întunece mințile și să se ducă cu hurta în Chișinău la protestele organizate de formațiunea lui Șor? Cum se întâmplă că noi, cei care am suferit cel mai mult în calvarul comunist, menținem la putere nomenclatura comunistă – i-am votat direct sau indirect, dându-le pâinea și cuțitul ani în șir? Și acum, când a venit momentul să ne integrăm în marea familie a Europei ne îngenunchem din nou păgânilor! Cum putem să-i mai susțineți pe călăii care au omorât, au deportat, au organizat foamea, care au distrus bisericile, mănăstirile, care ne-ai inoculat că noi suntem nimeni, că nu avem istorie, limbă? Și acum râd de noi, de voi, cei care vă vindeți pentru niște bănuți?
Suntem un popor deosebit prin lipsa noastră de coloană vertebrală, când ne lăsăm ușor umiliți de așa-zișii „salvatori ai neamului” alde Dodon, Șor, Voronin, Roșca, umflați și schimonosiți de ura antiromânească și jegoși prin tot ce spun.
La toate aceste întrebări găsesc doar o singură explicație – lașitatea din noi. Căci atunci când trebuie să spunem lucrurilor pe nume, să opunem rezistență „COMUNISMULUI, SOCIALISMULUI, ȘORISMULUI desfășurat”, noi ne ascundem după explicații de felul: să mu dăunăm părinților, copiilor, carierei proprii, să nu rămânem fără serviciu, fără salariu, să nu fim intimidați, arestați, maltratați, ascunși și dispăruți fără urmă. E vorba de frică. Și atunci cedăm ușor. La începu parcă nevinovat, nu luptăm cu insinuările aduse României, Europei, cu tot ce e rău în țară: cu sărăcia, umilirea a tot ce e românesc, a celor care suntem români prin esență. Suntem prelucrați permanent de posturile aservite formațiunilor din opoziție și publicațiilor lor din care se aruncă cu fiere și acid în jurul lor. Iar noi, lași cum suntem, aplaudăm atunci când suntem numiți fasciști, naționaliști, începem a ne îndoi de verticalitatea actualei conduceri a Republicii Moldova, învinuindu-i de „lovitură de stat”, de majorări de prețuri, de vandalism și de alte rele…Și iarăși suntem lași, rânzoși, gata să ne omorâm cu ușurință părinții, frați, care ne sunt „dușmani de clasă”. Oare nu ne-a învățat nimic dispariția unor personalități marcante ale națiunii române: Gr.Vieru, Andrei Vartic, Mihai Dolgan, Adrian Păunescu, Nicolae Sulac, Ion și Doina Aldea- Teodorovici, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, Lidia Istrati, Leonida Lari – acești fii și fiice ai neamului, care s-au jertfit pentru noi, pentru viitorul nostru? Nu vedem, nu observăm, nu conștientizăm lupta acerbă, împotriva propriului popor, dusă de opoziție. Ne bucurăm de câteva sute de lei primiți pentru participare la proteste, pentru destabilizare… Se lovește direct în viitorul țării. Ce viitor așteptați de la Dodon, Șor, Voronin?…
Lașitatea nu ne permite să ne unim cum am fost în anii Renașterii Naționale, adunându-ne sute de mii într-o vrere, într-un crez. Ceea ce se întâmplă azi în țara vecină Ucraina, trebuie să ne impună să spunem răspicat, clar, tare, în auzul tuturor, că vrem o schimbare, să ne simțim liberi, demni de Țara în care trăim, fără socialiști, comuniști, șoriști, hoți, xenofobi și multe alte lepădături ce ne-au otrăvit viața.
A venit timpul să fim foarte atenți, să avem rațiune, să nu fim atât de moldoveni: la un colț de masă – una, la altul – alta.
Vasile Moraru, Sângerei
