Să ducem  un mod de viață demn de societatea umană

Tot mai mult mă încearcă gândul că și infirmii își au un rost: de a ispiti lumea cât de milostivă, cât de umană sau cât de câinoasă poate fi.

Cerșetoria este  o îndeletnicire veche. Timpul se schimbă, dar fenomenul rămâne. Ceea ce este însă e că a suferit unele schimbări de esență. Dar și de imagine.

Maria Țurcanu

Bunicile și mamele noastre, fiind educate în altă epocă și în baza valorilor moral-creștine  considerau că e păcat să nu-i dai omului sărman, ajuns la poarta ta, o bucată de pâine, o strachină de făină sau de fasole. Așa era pe atunci.

Astăzi atestăm o cu totul altă realitate. La multe persoane ea s-a transformat într-o afacere profitabilă și murdară. În micile și marile orașe sectoarele sunt împărțite între clanuri de cerșetori.

Și în orașul Sângerei sunt câteva persoane pe care le poți vedea  în perimetrul Pieței Municipale, la intrarea în magazinul „Linella”, pe oriunde, în fiecare zi. Stau cu mâna întinsă bătrâni, invalizi, femei tinere…Îți este milă de ei, dar nu poți să-i ajuți pe toți și în fiecare zi. Dar face oare? Sunt cu toții oameni ajunși la limita sărăciei?

N-am pus întâmplător semne de  întrebare. O femeie blajină se oprește zilele trecute în dreptul tânărului așezat într-un cărucior cu rotile, care cerșește  în fiecare zi. Îi întinde o bucată de franzelă. Dar îndată ce femeia se îndepărtează, invalidul se repede spre un coșul  de gunoi și aruncă pâinea.

-Ce faci?- mă răstesc  la el.

-Da ce, mata nu ți-i totuna? Eu am nevoie de bani, nu de pâine, îmi răspunde el obraznic și pleacă bolmojind…

N-a apucat el să se depărteze de mine, fiindcă, inopinat, ca din senin, a răsărit lângă mine un bărbat zdravăn, rumen la față și destul de tânăr.

-Lasă-l în pace, se  stropși zdrahonul cu voce amenințătoare.

– Dar ce-i fac?

-Îl bați în cap cu prostiile tale. Dacă nu vrei să-i dai nimic de pomană, mergi mai departe, caută-ți de drum!

– Eu dau de pomană. Fiindcă am de sufletul cui da. I-am dat și tânărului de nenumărate ori. Dar el și-a făcut de acum din cerșetorie o activitate zilnică. Dar nu vreau ca din pomana mea, pe care o dau suferinzilor să aibă parte altcineva… De aceea lui pot să-i dau o bucată de pâine, un biscuit, o bomboană, pe care tu n-ai să vrei s-o mănânci. Fiindcă din banii câștigați de el mai mulți sunteți obișnuiți să mâncați altfel. Și nu eu îl bat la cap, vorba dumitale, dar cei care-l osândesc…

– Pleacă de aici mai repede, în caz contrar  ai să regreți,  se răsti zdrahonul la mine.

-Nu ești om. Ești fiară. Și fără să te temi că vei răspunde…Fiindcă cerșitul pentru acest invalid este o muncă grea și de depersonalizare.

Aș mai fi vrut  să-i  spun tipului cu coșcogea  mușchi ce ar putea urni din loc un tractor cu motorul oprit  că, obișnuindu-l și făcându-l pe infirm să accepte situația la care l-a adus și cu care l-au făcut să se acomodeze, adică cea de cerșetor, l-a îndepărtat de condiția de a fi om… Aș mai fi vrut să-i spun că nu-i bine să-și păstreze bujorii din obraji și să-și crească burta din milosteniile pe care le primește. Apropo, dar ce fel de om trebuie să fii ca să te lase inima să-l ții pe fratele tău, prietenul, feciorul, nepotul sau chiar pe vecinul tău toată ziua în stradă, indiferent dacă-i arșiță sau dacă-i ger?

Soluții pentru depășirea  situației din impas există.  Rămâne doar să le căutăm. Dar nu pe la colțuri de stradă, la intrarea  în piață, la supermarketuri  sau la fundul paharului.

Una din soluții  ar fi, evident, o mai mare atenție din partea statului.

Dacă e să privim lucrurile în ansamblu, cerșetoria este o practică păguboasă, ce presupune un mod de viață parazitar. Doar în momentele de ananghie ea poate servi drept colac de salvare pentru anumiți oameni. Și nimic mai mult.

Căci, dacă e să urmăm logica cerșetorului profitor,  mai mult de jumătate din populația țării ar trebui să stea pe la colțuri de stradă cu mâna întinsă. Să cerșească sărac de la sărac. Căci cei bogați nu prea sunt cu dare de mână. Și atunci unde ajungem?

Și totuși s-ar cuveni ca înalții demnitari de stat să-i ocrotească pe oamenii cu diverse  dizabilități. Iar neoamenii care-i exploatează fără cruțare pe nenorociți ar fi nevoiți să-și câștige bucățica de pâine muncind, pe când năpăstuiții ar duce un mod de viață demn de societatea umană.