PENTRU VOI, SEMĂNĂTORI de LUMINĂ pe PĂMÂNT

Ei sunt frumusețea și simplitatea acestui neam

Educarea unui copil reprezintă o muncă foarte dificilă, chiar sisifică, mai ales prin faptul că rezultatele se culeg mult mai târziu. Pentru a obține performanțe în acest domeniu trebuie să nu-ți pierzi verticalitatea, să faci față situațiilor, reformelor, problemelor sociale. Fire cumpănită, modestă, sinceră, hotărâtă, profesorul promovează educația calităților pozitive omenești, fiind catalizatorul Adevărului și Demnității, al Frumosului spiritual. Prin menirea predestinată și rostul său intrinsec, profesorul este Lumină, Izvor ce nu seacă, indiferent de circumstanțe. Ei, sunt frumusețea și simplitatea acestui neam. Această frumusețe lăuntrică și intelectuală este rodul muncii asidue, al perseverenței epuizate și, în același timp, nobile.

E greu să fii învățător astăzi, când parcurgem o perioadă de reconsiderarea a valorilor de toate tipurile. Un lucru este cert și constant: progresul nostru, evoluția ce ne-o dorim, ar fi imposibile fără Măria Sa Profesorul.

În ajunul Zilei Profesorului am căutat să aflu: – ce dorințe ascunse are profesorul?

Maria Țurcanu

Igor Crihan, profesor LT „Olimp”

 Tradiționalul  5 octombrie, în care sărbătorim Ziua lucrătorului din educație vine, de regulă, cu numeroase felicitări, mai mult sau mai puțin pompoase. Primim felicitări care mai de care și de regulă de la diverși factori de decizie și s-ar părea că totul e roz, dar nu este așa. Ce dorințe au ascunse profesorii? Avem dorințe și nu neapărat ascunse. Cadrul profesional al nostru este șifonat, suferă mutații continue în dependența de părerile societății. Menirea profesorului este copilul, nu birocrația, nu teancurile de hârtii în care ne sufocam și replicile acide, neconstructive venite din toate părțile. Educația este un proces complex la care în afară de pedagogi participă și societatea ,fix așa cum într-un corp sănătos fiecare organ trebuie să-și îndeplinească datoria și funcția pe care o are. Felicitări tuturor cadrelor didactice care își fac datoria corect și cinstit în aceste timpuri deloc ușoare .”

Ana Podslisnic, directoarea Liceului Teoretic „Pan Halippa” din satul Cubolta.

„ Modest din fire, profesorul nu e obișnuit să ceară. El mai mult oferă din surplusul inimii sale.

Dorințele lui tainice țin mai mult de sfera umanului: să fie înțeles, și respectat. Își dorește foarte mult să-i fie reabilitată demnitatea de cândva.”

Angela Albu, directoarea Gimnaziului din satul Ciuciuieni

„Am fost întrebată ce dorințe ascunse are un profesor. Întrebarea a fost o provocare pentru mine, de aceea am apelat la colegii mei, profesori în Gimnaziul Ciuciuieni, solicitând răspuns la această întrebare. Nu toți au răspuns. E firesc. Cele mai multe dorințe ascunse ale unui profesor rămân taine. Și totuși, am obținut câteva răspunsuri, unul dintre care este și răspunsul meu.

Meseria mă impune să fiu absentă din viața copiilor, părinților, familiei, deși îmi doresc să petrec mult mai mult timp alături de ei. O parte considerabilă din  viața o dedic unei stresante, care cere mult efort și ardere profesională, iar dorința ascunsă a mea este să am mai multă liniște sufletească.

Îmi doresc ca bogații să nu ne învețe cum ar trebui să strângem cureaua, iar cei care stau în fotolii să nu dea peste cap0, prin „ exemplu” lor, lecțiile de educație pentru care noi ne dedicăm viața și ne știrbim sănătatea.

O casă, o mașină, îmbrăcămintea, succesul, recunoașterea sunt  banalități, dar nu dorințe. Când vorbesc despre dorințe, mă gândesc la copii, inclusiv copiii mei. Fericirea lor este mai presus de orice în această lume. PACE.

Îmi doresc să călătoresc mai mult, să am mai mult timp liber,  mai multe ocazii frumoase și împăcare cu sine în acest secol grăbit și plin de incertitudine și paradoxuri.

Din păcate, în cele mai multe cazuri profesorul renunță la dorințe și viața lor se transformă într-o imagine corectă, dar în același timp, plictisitoare, în alb –negru. Acesta e destinul profesorului.

Îmi doresc o lume în care să conteze corectitudinea, nu popularitatea, să conteze rațiunea, nu banii și puterea.”

Veronica Loghin, Gimnaziul Bălășești.

„Domeniul pedagogiei în ziua de astăzi este un domeniu dificil. De ce? Pentru că părinții pun în prim plan materialul pentru copii și nu  spiritualul. Dar adevăratul învățător, zi de zi, prin activități diverse îi învață și îi convinge, atât pe părinți și copii lor, că omului cu învățătura îi curge miere din gura, să înțeleagă că învățătorul îl ajută să pe copil să crească  Om. Pe lângă dorințele care le are un profesor  este dorința de a avea parte de sănătate, căci are nevoie de eforturi colosale, cunoștințe, abilități, experiență pentru a pune baza în dezvoltarea unui copil, punând în capul și inima lui frumosul, binele și eternul.”

Viorica Chisaru, directoarea Gimnaziului Iezărenii Vechi.

„ Dorințele mele, sunt asociate cu setea pentru noul și modernul din educație, care poate să-i ducă liniște copilului, o liniște lipsită de stres, umilință, bariere birocratice etc. Dar și cu dorințe de a îngriji permanent propriul spirit lăuntric, precum și al celor din preajmă fără a lua în seamă negativismul din exterior.

Dorințe ascunse ale unui pedagog:  să găsesc mereu cuvintele potrivite la momentul potrivit, să evoluez împreună cu elevii și să mă adaptez nu urmând structura unor programe, ci nevoile elevilor, să am curajul de a recunoaște că uneori elevii pot oferi cele mai bune lecții, dacă li se permite să facă asta. Să fiu mereu profesorul, care mereu învață ce este un vis.”

Victoria Mițic, directoarea Gimnaziului „Adrian Păunescu”, din satul Copăceni.

„ E grea întrebarea și poate fi interpretată diferit în funcție de așteptări, de aspirații, de mediu, de cel care receptează mesajul și lista ar continua. Și totuși… ne dorim să nu copleșim elevii cu informații teoretice, să ne axăm mai mult pe intuiția universului social al elevilor, pe orizontul lor de așteptare, pe perspective. De exemplu, elevii, prin accesul la atâta informație, cunosc multe despre lumea în care se află dar, în același timp, cunosc foarte puține despre lumea care sunt ei înșiși. Noi, dascălii, suntem deseori copleșiți de atâtea hârtii și de atâta birocrație, că uităm să le arătăm elevilor noștri latura noastră umană. Ne-am dori să avem același succes ca și jocurile video sau urmăritorii de pe rețelele de socializare la capitolul ascultare și decizii.

S-a schimbat profilul și dorințele ascunse ale dascălului de la bădița Vasile al lui Ion Creangă și până astăzi? Oarecum… S-au schimbat structurile organizatorice, obiectele de studiu, metodele, obiectivele sunt într-o permanentă metamorfoză. Însă…un dascăl trebuie să fie în egală  măsură OM,PĂRINTE,EDUCATOR, PSIHOLOG și PEDAGOG.

În concluzie aș putea afirma că indiferent de năzuințele vizibile sau invizibile ale unui dascăl, dorința noastră a tuturor este să putem schimba vieți și să rămânem necondiționat alături de sufletul copilului prin valorile pe care le transmitem, toată viața. Suntem persecutați mereu de provocări, indiferent de natura acestora – materială, spirituală, culturală, socială –  care ne obligă să ieșim din zona de confort și să înfruntăm viața așa cum ne-am ales-o, cu menirea respectivă – modelator de suflete și caractere.”

Constantin Matveev , profesor de geografie și informatică LT „ Olimp”, Sângerei

Deloc ușoară misiunea  încredințată  Profesorului – edificarea viitorului umanității, dar frumoase sunt roadele pe care le culege și ni le dăruii – Oamenii. Profesorul are un rol crucial în viața elevilor. Atât abilitățile profesorale cât și însușirile de personalitate au repercusiuni profunde în inima discipolilor, provocând reverberații încă mulți ani după terminarea studiilor.

Profesorul îndeplinește o profesiune de o deosebită impor­tanță, care asigură formarea și pregătirea personalității tinerelor generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească.

Educația nu poate rămâne, tocmai ea, neatinsă de schimbările aduse de tehnologie. De aceea, un profesor își dorește ca dezbaterea despre educație să se deplaseze dintr-o abordare de secol al XIX-lea (în care era instrument de alfabetizare și de creare a unității naționale), înspre secolul XXI –, în care accentul nu va fi pus  doar pe învățare, dar și pe folosirea în mod inteligent a informațiilor aflate la un click distanță, pe împărtășirea celor mai bune practici și pe inovare.

Un profesor cred că își dorește să vadă mai multă educație decât învățământ, să reușească să-i ajute pe copii să aibă încredere și să ofere încredere, să dispună de mai multă răbdare și mai multă inspirație, pentru că doar așa copiii își vor dori să cunoască și să arate ce știu.

Profesorul este un inovator care modifică sau înlocuiește strategiile, tehnicile, textele atunci când a descoperit altele mai eficiente sau când cele existente au devenit plictisitoare pentru elevi. Inventând diverse combinații de tehnologii, el adaptează predarea la diferite stiluri de învățare și prezintă subiectul din variate unghiuri de vedere, ceea ce facilitează înțelegerea.

Profesorul este și „comediant”, care știe când și cum să recurgă la umor, fără a-l considera un factor ce ar distrage atenția sau ar periclita educația.

Un profesor dorește  ca sistemul  educațional să formeze caractere, nu roboței.

Îmi doresc ca școală să formeze elevi care să gândească critic.

Aș vrea ca învățarea elevilor să fie făcută în așa fel încât fiecare elev să fie expus unei experiențe de calitate, oferindu-i șanse maxime de înțelegere a lumii și a sensului ei. O astfel de înțelegere i-ar rafina contribuția și ar crea sinergia de care cu toții vor avea nevoie pentru a continua.

Mi-aș dori ca educația să devină atât de flexibilă și modernă încât școala să fie locul unde toată lumea merge de plăcere, nu de nevoie, un fel de loc favorit pentru petrecerea timpului.

Îmi doresc din tot sufletul ca elevii noștri, copiii noștri, să învețe cu plăcere, din curiozitate și din dorința de a cunoaște, nu de frică, nu prin competiție și nu pentru note.

Îmi doresc copii și tineri liberi, cu minți deschise, solidari, realiști, capabili să pună întrebări și să asculte, să înțeleagă și să respecte diversitatea socială, culturală, umană.”

Viorica Vulpe, profesoară LT „ A. Agape” satul Pepeni.

„Profesorul a fost și rămâne mai întâi de toate un Om. Om simplu, cu necesități ca toți ceilalți. Cu dorințe și deseori ele fiind realizabile. Doar un m sănătos, optimist și entuziasmat are dorințe exagerate. Cu toate că dorințele sunt multe, un profesor în Republica  Moldova deseori se limitează la necesități.  Care ar fi dorințele unui profesor? Salariu decent să-și poată achiziționa necesarul pentru a activa, pentru a călători. Or, doar vizitând locuri frumoase, se inspiră, se dezvoltă, dar și își extinde motivația proprie, cât și a elevilor, ca să-și poată motiva să învețe, să progreseze și să urce cu încredere scările succesului…

Uneori  profesorul are dorința, dar și necesitatea de a avea în preajmă persoane dragi, pozitive, pentru a-și  încărca bateriile care atât de des sunt la limită.

De elevi sufletiști, numărul cărora este în continuă descreștere, pentru că dispare omenia, bunul simț, altruismul, respectul, empatia etc.

Ar fi  dorit  fiecare profesor  ca să aibă parte de elevi care au părinți care cunosc bine problemele copiilor săi și se implică în rezolvarea lor, să fie un  colaborator bun al profesorului și al școlii.

Un gest frumos, un cuvânt fermecat poate să echivaleze mai mult decât unele lucruri scumpe, dar nu permanent și oricui i se reușește.

Mulți profesori doresc să fie aidoma unei făclii care se arată continuu, contribuind la aprinderea altor lumânări… Viața e scumpă, oamenii se jertfesc, valorile se diversifică și deseori scopurile scuză mijloacele.”

 

Svetlana Galben, directoarea Gimnaziului „Ilie și Catinca Galben” din satul Sloveanca:

„În situația în care se află cetățenii Republicii Moldova, eu totuși îmi doresc în primul rând, pace, în al doilea rând, ca toți cetățenii mei să revină acasă, iar celor care mai sunt aici – să le dispară gândul de plecare.  Și tot atât de mult jinduiesc revenirea cultului cărții. Vreau să trăiesc într-o societate  cu oameni cărturari, culți, căci doar atunci vom putea vorbi despre o țară prosperă. Ei, vedeți? Tot spre școală zboară gândul pentru că nu mă văd în afara ei.”

Natalia Cristinoi, directoarea Gimnaziului „ Vasile Alecsandri” din satul  Drăgănești

„Am meditat mult pentru a-mi putea înșira gândurile pe hârtie, dar cu părere de rău nu am să le dezvălui pe toate, căci probabil voi fi înțeleasă greșit. Sunt modestă de fire, practic, ca și multe cadre didactice, de aceea rămânem cu dorințele ascunse adânc în suflet și inimă. PROFESORUL- o persona care își dă in mod constant totul, timpul și energia sa, pentru a genera în ceilalți dorința de a dobândi cunoștințe și de a experimenta această lume. PEDAGOGIA nu este numai o meserie, dar o vocație, fiindcă tot actul educațional se bazează pe personalitatea cadrului didactic, căci anume el, prin natura sa, este o  mare rezervă de energie internă, carismă și capacitate, pentru a captiva elevii săi și pentru a le  debloca potențialul. Ne dăruim și ne dedicăm zilnic, deci avem uneori dorința de a fi apreciați la justa valoare, a fi înțeleși, a fi încurajați și motivați pentru a ne continua drumul sortit, căci e frumos, dar ce e frumos și lui Dumnezeu îi place.”