Sunt strănepotul lui Ion Codreanu
și mă mândresc cu asta…
Stau și mă gândesc la curajul părinților și bunicilor noștri, care riscau să ne povestească despre înaintașii noștri rău văzuți de regimul comunist de ocupație or, pericolele generate de sovietici dacă aflau de rubedeniile noastre erau majore. Astfel am aflat că bunica mea Ana Arapan-Istrati, a fost verișoară primară cu Nina Codreanu-Anghel, învățătoare și soția lui Nicanor Anghel, directorul școlii primare din Vadul-Leca interbelică. Tanti Nina Anghel, pe care am văzut-o în 1968 pe când sosise în pentru prima oară după anul 1940 din România în ospeție la bunica Ana și la rudele din Ștefănești era fiica lui moș Ion Codreanu, membru al Sfatului Țării, care la 27 martie 1918 a semnat Actul Unirii Basarabiei cu România.
Mă simt mândru că una din rădăcinile familiei mele se trage din acest frumos sat Ștefănești de pe Răut și unde am făcut cunoștință cu Irina Butnariuc, strănepoată lui moș Ion Codreanu, bunica ei Aculina fiind nepoată și fină de botez lui moș Ion. Anul trecut la ultima noastră întâlnire cu Irina Butnariuc, cu Aurica Boghiu, directoarea Liceului Teoretic Ștefănești și Tamara Zdrăguș, profesoara, am propus ca să fie înaintată inițiativa mea de a numi Liceul din Ștefănești în numele lui Ion Codreanu. ”Moș Ion Codreanu este erou național, nici nu se discută. Aceste cuvinte le-am scris anul trecut în articolul meu din revista ”Faptul Divers” din Canada dar și într-un material din publicația ”Ecoul nostru”, iar anul acesta mi s-a umplut inima de bucurie, când la invitația Ludmila Zdraguș, primara de Ștefănești de a participa la sărbătoarea ”Hramul satului” am aflat, că Liceul din Ștefănești poartă numele Ion Codreanu precum și strada centrală a satului, care la fel se numește Ion Codreanu. Împreună cu Ion Cernei, redactorul-șef al publicației ”Ecoul Nostru” am rămas plăcuți surprins, fiind primiți cu o nespusă căldură de dna primară și toți participanții la această mare sărbătoare a satului, care a început cu mai multe activități culturale, una din ele a fost comemorarea artizanului unirii, moș Ion Codreanu printr-un minut de reculegere și depunere de flori la Placa comemorară în cinstea acestui mare erou al neamului, instalată pe peretele din față a Liceului, placă confecționată și sponsorizată din inițiativa marele lui patriot din Orhei Ion Codreanu, care poartă același nume ca și strămoșul meu cu care se mândrește nespus de mult.
A fost un autodidact. Avea doar studii elementare rusești, dar mereu l-a însoțit dorința de autodepășire. A învățat arta scrisului de la Constantin Stere, Emanuil Gavriliță, Alexei Mateevici, Sergiu Cujbă… Întors de pe front, participă (25-27 mai 1917) la Congresul Învățătorilor. Onisifor Ghibu scria: „Nespus de înălțătoare a fost cuvântarea soldatului Ion Codreanu din Ținutul Sorocii”: „O sută de ani am trăit în întuneric. Am strigat lumină, lumină, dar în zadar, Dumneavoastră, învățătorii, veți face lumină… Eu sunt țăran fără învățătură, dar știu ce înseamnă limba mamei. Pentru noi nu poate fi nimic mai sfânt decât limba moldovenească, adică limba română. Să zicem fără frică oriunde: români suntem, români ne cheamă! Mergeți ca apostolii prin Basarabia. Nu interesele de clasă să ne mâne, ci interesul național”.
La 16 ianuarie 1949 se stinge din viață, la vârsta de 70 de ani, în urma unor circumstanțe enigmatice.
Iacob Cazacu, istoric și publicist,
locuitor din Vadul-Leca
