De ce am ajuns acolo unde am ajuns…
Lăsați-mă să le spun și eu de ce am ajuns acolo unde am ajuns. Asta nu numai din cauza mentalității comuniste-socialiste, de care suferă o bună parte din populație (realitate nedeclarată de către politicienii șireți pentru a nu-și pierde eventualii susținători cu drept de vot), nu numai din cauza activității comuniștilor, socialiștilor, șoriștilor declarați și grupați în jurul liderilor lor care știu să exploateze cu dibăcie atât greșelile adversarilor politici, cât și mentalitatea populației formate de ei însăși încă în perioada guvernării lor totalitare, nu numai din cauza proastei guvernări de până acum.
Este și vina partidelor așa zise de dreapta, care în loc să atenționeze opinia publică asupra adevăratelor probleme cu care se confruntă societatea în ansamblul ei, s-o mobilizeze, s-o convingă să accepte povara unor dificultăți temporare de dragul unui viitor mai prosper, să lupte cinstit cu relele societății și să se comporte conform principiilor morale și să-și recunoască greșelile proprii ca participante la guvernările anterioare , ele, fie că se compromit prin comiterea unor fapte reprobabile noi, de obicei superlativitate reciproc, fie că pur și simplu uneltesc între ele pentru a avea întâietatea în activitatea politică, pentru a obține funcții publice cât mai profitabile sau pentru a„ fura” unii de la alții alegători. Dar și pentru a se exclude reciproc din viața politică, antrenând în aceste acțiuni distructive mase largi de oameni cu pregătire intelectuală precară și cultură politică nesatisfăcătoare. Astfel generalizându-se, fenomenul treptat se transformă într-un proces interminabil de autodistrugere colectivă. Situație de care profită din plin forțele răului situate în partea opusă a spectrului politic.
Da, am fost puternici cât am fost împreună: intelectuali, țărani, muncitori. Dar atunci unitatea noastră se baza pe un scop comun, pe o cauză sfântă, cunoscută, înțeleasă și acceptată de toată lumea. Când această cauză sfântă ne-a fost furată și înlocuită de cauze de partid, uneori minore, când de unitatea noastră au început să profite unii lideri de partid, când ea a început să fie întrebuințată în scopuri tăinuite și egoiste, unitatea noastră s-a spulberat. Iar de destrămarea ei beneficiază dușmanii cauzei noastre sfinte, pe care unii dintre noi vor s-o apere prin răzlețire și ură între frați. Oamenilor cumsecade, „locomotiva” oricărei societăți sănătoase, nu le place când simt că sunt prostiți și utilizați, ca niște unelte, în scopuri străine lor. Unitatea întregului social sau național se poate restabili prin înlăturarea unor asemenea practici.
Se simte nevoia revizuirii conceptelor privind calitatea dreptei și de alianță între partide de dreapta. Se simte nevoia creării unei drepte noi, cu adevărat naționale și democratice, durabile și eficiente, bine organizate și unite.
Așadar, o dreaptă nouă nu trebuie creată prin discreditarea liderilor valoroși ai actualei drepte sau prin înlăturarea lor din viața politică, dar nici prin promovarea unor liberași nevaloroși, obișnuiți cu intriga și certați cu regula bunului-simț și a moralității. Ar fi just dacă procesul ei deformare ar începe cu o „curățenie” necesară în gospodăriile partidelor- componente ale viitoarei drepte, adică cu înlăturarea conducătorilor vinovați de trădare de interese naționale. Ei trebuie să continue prin eliminarea din rândul ei a elementelor stângiste de sorginte comunistă, socialistă, șoristă mascate sub blazoanele dreptei, care o distrug din interior. Propun ca partidele de dreapta să nu se dușmănească între ele acum, când trecem prin greutăți interminabile, ci să se unească cei cu un număr mare de membri și simpatizanți, cu potențial puternic politic și profesional, precum și prin împrospătarea elitei viitoarei drepte cu persoane noi, tinere, neimplicate în actul de guvernare de până acum, dar și prin moralizarea activității politice a viitoarei drepte.
Iurie Cirimpei, Sângerei
