Fiecare copil are nevoie de afecțiunea și dragostea părinților

Fiecare copil are nevoie de afecțiunea și dragostea părinților

14
DISTRIBUIȚI

În Republica Moldova, fiecare al cincilea copil are cel puțin un părinte plecat la muncă peste hotare, iar circa 5% dintre copii pe ambii. Unii copii, la nivel material stau destul de bine, însă ei sunt lipsiți de grija și dragostea părintească. E regretabil faptul că mulți părinți n-au realizat încă, ce daune provoacă copiilor lor, crezând că banii vor substitui dragostea față de ei.

Copiii rămași acasă în urma plecării părinților la muncă în străinătate, sunt lipsiți de afecțiunea și supravegherea acestora.

Din păcate, însă, astăzi nu-s deloc puțini  copii care părăsesc școala după primii pași  în sălile de clasă. E îngrozitor. Dar să nu ne ducem departe, exemple  avem chiar în raion.  Anul acesta un copil  a abandonat școala chiar din primele luni ale anului școlar. A dispărut fără urmă.. organele locale au bătut alarma. După mai multe investigații, copilul a fost găsit la o stână din raion împreună cu mama. Despre acest caz vom relata  în altă ediție a  ziarului Ecoul nostru.

Mă întreb și vă întreb și pe dumneavoastră, să nu știe oare învățătorii, pedagogii că de dânșii depinde soarta multor copii, acei care–i ascultă la ore și se bucură auzind de la ei ceva interesant și util pentru viață?

Care este valoarea socială a pedagogului? În primul rând, el este exemplu autentic pentru elevi. De aceea sunt numiți și dascăli, pentru că-s obligați să-și îmbogățească propria viață cu exemple demne de urmat. Prima și sfânta datorie a dascălului în comunitate este să-i obișnuiască pe copii să realizeze ceea ce-i necesar și util pentru comunitate.

Or,  să ne altoim obișnuința de a ne înfrumuseța viața cu  exemple atractive – e tocmai  ceea ce trebuie să le solicite pedagogii elevilor de toate vârstele. Dar în epoca noastră specific e pribegia. Sute și mii de oameni călătoresc astăzi dintr-o țară în alta. Fiecare își caută un loc de muncă. Și în rezultat, foarte mulți copii, chiar și sugacii, rămân cu buneii, cu frații și surorile, cu alte rude ( în cel mai bun caz).

Sunt copilași care plâng în singurătate zi și noapte, ducând mereu dorul părinților. Și nu cred să se simtă foarte fericiți oamenii care călătoresc de pe un continent pe altul ca să agonisească bani. În realitate, unii își nenorocesc copiii. Or, crescând fără părinți de la o vârstă fragedă,ei au o sănătate șubredă, tânjesc îndelung…

Adriana Chira, studentă