Pastorala P.S. Marchel, Episcop de Bălți și Fălești la sărbătoarea Învierii Domnului

Pastorala P.S. Marchel, Episcop de Bălți și Fălești la sărbătoarea Învierii Domnului

20
DISTRIBUIȚI
Învierea Domnului

„Învierea Ta, Hristoase – Mîntuitorule, îngerii o laudă în ceruri, și pe noi pe pămănt ne învrednicește, cu inimă curată să te slăvim” (Stihira Învierii)

Să lepădăm acum toată grija cea lumească și să răsturnăm piatra de la ușa inimii noastre, care împiedică pătrunderea luminii dumnezeiești în ea și împreună cu Sfîntul Serafim al Sarovului să adresăm tuturor salutarea: bucuria mea, HRISTOS A ÎNVIAT !

Cinstiți slujitori ai Sfintelor Altare, frați și surori, rîvnitori deopotrivă ai Unității Ortodoxe, astăzi Biserica Mîntuitoare a lui Hristos este pîndită mai mult ca oricînd de primejdia dezbinărilor. Se încearcă dărîmarea Casei Domnului și casei mîntuirii noastre. Unii așa-ziși creștini stăruie cu nesăbuință să zdruncine temelia așezemintelor celor din veac dumnezeiești, fără să-și dea seama că, de fapt, Cuvîntul și Casa lui Dumnezeu nu pot fi zdruncinate. Lucrarea acestui scop satanic nu cruță nici timpul, nici energia și nici chiar … sufletul. În spatele acestei rătăciri păgubitoare de suflet stă “tătăl minciunii” (In. 8.44) pentru că de pe urma ei are de cîștigat doar el.

Scenariul funebru al acestei “opere”, plămădit de lucrătorii tainei fărădelegii, pune la cale, poate, cea mai neagră crimă a contemporaneității – condamnarea la moarte a Iubirii Dumnezeiești, materializată deosebit în opera Sa de zidire a lumii și a omului, dar, în aceeași măsură, și în unitatea bisericească. Un rol bine regizat în “piesa” de distrugire îl joacă “actorii” în sutane care, deși au jurat credincioșie Bisericii lui Hristos, totuși nu pun mare preț pe Ea. Și nici pe sufletele lor, dar de ale creștinilor suflete – nici că le pasă. Ei nu pregetă să le schimbe pe dividende de moment pentru că veșnicia nu îi preocupă.

Scenariștii tainei fărădelegii încearcă să însceneze astfel de jocuri și în Biserica Ortodoxă din Moldova. Ei caută (și găsesc) păpușari care sînt gata la orice pentru treizeci de arginți. Ținta spre care ei își îndreaptă săgețile înveninate este Biserica lui Hristos. Biserica care adună întru unitate creștinii din țara noastră. Biserica care este Sfîntă, Sobornicească, Apostolească și Unica purtătoare de HAR DUMNEZEIESC în poporul moldovenesc. Acești lupi, mascați în piei de oaie, stăruie cu tot dinadinsul să ne lipsească de bucuria Învierii Domnului, încercînd să-L omoare din nou, de dată asta în inima și conștiința credincioșilor. Pentru că nu cred cu adevărat în El și nu sînt devotați Lui. (In.10.26).

Fraților, pentru că mîncăm pîinea aceluiași pămînt, crescută cu sudoarea aceluiași popor, care pătimește de pe urma acestor aventurieri, este bine să știm cine sînt aceștia care se cred în drept (Lc. 18.9) să sfîșie cămașa Domnului (In.19.24) și catapeteasma Bisericii lui Hristos, (Lc.23.45). Adică să dezbine unitatea bisericească în țara noastră, contribuind astfel la dezbinarea Ortodoxiei Universale. Răspunsul stă la suprafață și se află în cartea de căpătîi a fiecărui creștin – Sfînta Evanghelie, care ne învață să-i cunoaștem după faptele lor, precum și pomul se cunoaște după roadele lui.

Ei sînt acei care rîd de faptele și de rugăciunea Mîntuitorului nostru (Lc.8.53; In.17.11). Ei sînt acei pe care Hristos cîndva i-a numit farisei fățarnici (Lc.11.14) care jură credincioșie Sfintei Biserici, sărutînd Sfînta Cruce, dar, peste un timp, scuipă pe ceea ce au sărutat. Ei sînt acei care “au pus mîna pe coarnele plugului, dar se uită îndărăt” (Lc. 9.62). Ei sînt acei, pe care ucenicul Domnului îi numește: – “… nori fără apă, purtați de vînturi [politice], pomi tomnatici fără roade, de două ori uscați și dezrădăcinați” (Iuda 1.12). Ei sînt acei care și-au pus partea lor cu necredincioșii (Lc.12.46), ei sînt acei care “…se mută din casă în casă” dintr-o Biserică canonică într-o adunare pseudo-bisericească, contrar îndemnului Mîntuitorului nostru Iisus Hristos (Lc.10.7). Numele lor este scursură a tuturor răutăților. Păcatul lor este păcat de moarte, care, după Sf. Ioan Gură de Aur, nu se spală nici măcar cu sîngele mucenicesc. Ei sînt acei de care ne ferește Hristos, îndemnîndu-ne : – “ Nu mergeți după ei.” (Lc.21.8) pentru că ei sînt în robia întunericului (Lc. 22.53) și pentru că ei “au iubit slava oamenilor mai mult decît slava lui Dumnezeu” (In. 12.43). Aceeași carte de căpătîi a creștinului ne spune ce îi așteaptă pe ei în ziua cea de apoi (Lc. 12.47). E înfricoșător, chiar e strașnic să nimerești în mîna Dumnezeului Celui viu (Evr. 10.31) cu o asemenea puzderie de păcate. Iubitorilor de Dumnezeu și, prin urmare,iubitorii Bisericii unite și nedezbinate a lui Hristos, model de trăire în unitate creștinească și de slujire Adevărului Sfînt, ne-a lăsat chiar El, Cel care este ”Calea, Adevărul și Viața” (In.8. 31-32; In.12.26; In. 14.6). Acest model de trăire duhovnicească este pecetluit cu rugăciunea Fiului către Părintele Său, dar și al nostru Tată Ceresc (In.17.11-12). Oricîtuși de mica abatere de la acest model face cu neputință năzuința omului spre Împărăția Cerurilor (Mt.5.19). Nu vă irosiți, fraților, plata cerească! Slujiți cu rîvnă creștinească oriunde și oricînd, cum a slujit și Idealul nostru (In.10.17-18). Păstrați dragostea și o înmulțiți că ea este temelia unității noastre întru Hristos (In.13.34) a Cărui Înviere sărbătorim. E de întărire în credința noastră mîntuitoare mai ales chemarea Sf. Ap. Pavel care ne îndeamnă: – “La sîrguință, nu pregetați; cu duhul fiți fierbinți; Domnului slujiți. Bucurați-vă în nădejde; în suferințe fiți răbdători; în rugăciune stăruiți. Făceți-vă părtași la trebuințele sfinților, urmînd iubirea de străini” (Rom. 12.12-13). Fraților, surorilor, să ne rugăm Bunului nostru Dumnezeu să ne păstreze în dragoste creștină și unitate bisericească. Temelia unității este rodul încrediri și credinței noastre în Dumnezeu, ceea ce înseamnă stare nezdrucinată în Veșnicul Adevăr Dumnezeiesc. Să fim uniți, înseamnă să stăm nebiruiți în fața încercărilor. Pe cînd dragostea creștină este Dumnezeu Însuși Care L-a înviat pe Fiul Său și Care ne binecuvintează să ne întoarcem de la rătăciri și dezbinări (Fap.3,26). Urmarea scopului unității bisericești este proclamarea Domnului Dumnezeu drept Stăpîn și Mîntuitor al poporului creștin, adică și al nostru. Fie ca Învierea Domnului nostru Iisus Hristos să ne dea puteri întru păstrarea Bisericii și Credinței noastre Mîntuitoare pe care să o transmitem generațiilor viitoare unită și nedezbinată.

CU ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS !

Învierea Domnului, anul 2019, mun. BĂLŢI