SHARE
În poză: P. DUBENCU alături de discipolii săi

La Liceul Teoretic „Olimp” din Sângerei s-a desfăşurat recent cea de-a cincea ediție a Festivalului-concurs al cântecelor patriotice cu genericul „Păzit trebuie trecutul, pământul și neamul”. Evenimentul s-a organizat sub genericul împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

Scopul evenimentului cultural- istoric a fost de a încorona, între elevi și profesori, lecția demnității naționale, o lecție sinceră de patriotism, în timpul căreia sentimentele care le credeam că s-au tocit- au revenit, ca pe vremuri când, cu fruntea sus, mândri, se cânta despre iubirea pentru ţară şi românii de pe ambele maluri ale Prutului. „Mi -am dorit să aduc în fața publicului istoria altfel, într-un mod mai deosebit, cel artistic. Pentru noi, profesorii, acest festival înseamnă foarte mult. Împreună cu elevii din instituție, diriginții acestora, prin intermediul cântecului istoric închinat Basarabiei rupte de la Țara –Mama, am readus un pic din patima neamului românesc ce o trăim din 1918 încoace, a respectului față de înaintași. Anul 2018 este deosebit prin faptul că renasc valorile naționale, conștiința poporului basarabean de a înfăptui Unirea. Unirea trebuie săvârșită nu numai între graniţe de stat, dar mai întâi de toate în spirit şi gândire.E importantă Unirea nu cea de pe afişe, ci unirea în bunătate şi bun-simţ a românilor, oriunde nu s-ar afla în lume. Este darul nostru, al profesorilor și al elevilor de a oferi prin simțământul patriotic- emoții care vin din aurul versurilor.” a spus organizatorul festivalului, profesorul de istorie Petru DUBENCU.
La festival s-au adunat toate clasele liceale, dar și trei clase gimnaziale pentru a ne aminti prin cântecele prezentate „cine am fost şi cine suntem”. Pe scenă a fost frumos pentru că fiecare vers, fiecare sunet al cântecelor patriotice sau populare, fiecare gest al copiilor au fost simple şi sincere. În sală a fost frumos pentru că publicul a ocupat până la ultimul scaun, dar mai ales pentru că toată lumea a răspuns cu sufletul, cu aplauze și cu lacrimi de recunoștință în priviri…

Mai departe puteți găsi în ziarul nr. 46 din săptămâna trecută