Între principiu și toleranță

Între principiu și toleranță

160
SHARE
În poză: Vera TABARCEA-SCORPAN

Vera TABARCEA-SCORPAN a trudit și continuă să o facă cu același profesionalism toată viața întru clădirea celor mai alese verbe, publicându-le în paginile ziarului „Ecoul nostru”, cât și în alte publicații naționale. Este o femeie puternică și realizată, o mămică împlinită și grijulie, o bunică dulce. Ea a demonstrat tuturor femeilor că se poate să ai o familie fericită și o carieră reușită. Dar pentru aceasta trebuie să ai curaj, perseverență și să iubești mult. Doar iubirea a ajutat-o să ajungă unde și-a dorit- în vârful succesului.
Uneori este încăpățânată și principială, altădată – tolerantă și iertătoare. Dar a găsit formula succesului. Nu a putut să renunțe la această meserie deloc ușoară nici în ruptul capului: „În munca de reporter,redactor este imposibil să te plictisești – să faci știri, reportaje, interviuri, istorii de succes, înseamnă să te miști continuu, să vezi și descoperi lucruri, situații și oameni noi. Cariera nu este un scop în sine, dar deoarece mă aflu la serviciu jumătate din timpul meu, este foarte importantă. Încerc să petrec acest timp cât mai util și să învăț cât mai multe,” recunoaște Vera.
O adevărată profesionistă. Stăpânește cu abilitate cuvântul, are un extraordinar simț al verbului. În tot ceea ce face în calitate de redactoră a ziarului „ Ecoul nostru”, depune o bună parte din sufletul său. A creat și crează o bună imagine publicației. Modelează sârguincios cuvintele, care le transformă în articole cu tâlc, care copleșesc prin simțul ei fin și profunzimea gândurilor. Știe de minune să imortalizeze clipele prezentului în știri operative. Ea scrie istoria prezentului astfel, își rezervă un loc demn de viitor.
În meserie, este directă, combativă chiar, articolele nu doar se fac, ci și se trăiesc. „În fiecare zi cunosc oameni noi și fiecare are povestea sa, istoria sa de viață. Unele cazuri mă impresionează și-mi rămân în cap pentru mai mult timp. În funcție de acestea, devin sau mai indulgentă sau mai dură.”
Lucrul în mass-media a învățat-o să „ atace” cu profesionalism subiectele de media. Patru decenii le-a consacrat presei scrise locale, uimind și ținând cititorul în așteptarea noilor sale articole, de o înaltă ținută socială. Paginile ziarului în care inserează colega reportajele, interviurile, știrile degajă o altă energie, personajele sale deseori venind dintr-o altă lume. Or, Vera are darul rar de „a cântări influiențele ce caracterizează oamenii și societatea într-un mediu de rivalități constante pentru a explica o realitate copleșitoare…”.
Și o face într-un stil singular, caracteristic temperamentului ei sanguin, dar dozat de o luciditate stăpânită. În cronicile pe care le semnează, judecățile ei sunt limpezi, expresia scurtă. Este, o rafinată intelectuală a scrisului exploziv, părtinitoare a adevărului, oricât de amar ar fi.
Și tocmai de aceea refuză conformismul, condamnă lașitatea, ocrotind adevărul.
Deși uneori, se pare, în dorința de a apăra omenia în oameni, ea și colegele care scriu „Ecoul nostru” luptă fără scut, curajoase la nebunie, mereu avântate în fața concurenților.
Colega noastră toate ipostazele le trăiește cu simțirea, apoi le reproduce verbal. În ceea ce scrie și cum scrie convinge de marea-i pasiune pentru adevăr, pentru personajele spațiului unde se învață prin cuvânt a trăi frumos, indiferent de gen, autoarea prin cuvântul modelat abil în fraze „oferă lecții de viață celor potentați care se fac a nu înțelege de cine și de ce depinde schimbarea, reînnoirea acestei lumi…”…

continuarea o puteți găsi în ziarul numărul 37 din săptămâna trecută