Meseria de pedagog nu mai reprezintă un prestigiu

Meseria de pedagog nu mai reprezintă un prestigiu

224
SHARE

În ajunul Zilei Profesionale a Lucrătorului din Învățământ, am realizat un interviu cu Ana TURTUREANU, profesoară la LT „Nicolae Casso” din Chișcăreni, mamă a patru copii, care ne-a povestit despre miracolul, atribuțiile unui dascăl, dar și despre nevoile și nemulțumirile legate de meseria respectivă. Profesoara a adresat o scrisoare publică ministrei Monica BABUC cerând o majorare de salariu. Totodată, prin intermediul scrisorii, ea, împreună cu alți profesori s-au solidarizat cu această cauză și-au dat start Campaniei „Profesorii merită”.

– D. TURTUREANU, de unde vine dragostea și motivația pentru profesia pe care o îmbrățișați mai bine de 7 ani?
„Am marele noroc să fiu elevă, zic „să fiu” la prezent, deoarece și azi continuu să învăț de la ei, de la cei mai buni pedagogi, profesioniști în adevăratul sens al cuvântului, oameni care și-au făcut meseria cu dragoste și dăruire, calități care mi le-au insuflat și mie, elevei de acum câțiva ani. Mă bucur că profesorii mei au avut curajul să creadă în mine, să-mi permită să-mi desfac aripile, să-mi ofere libertate în gândire și exprimare, să mă învețe ce este curajul și adevărul.
Aici mă refer la profesorii mei de limbă și literatură română, cei din școală, colegiu și facultate. Visez ca într-o zi să le calc urmele și să fie mândri de faptul că le sunt discipolă.”
– Scrisoarea pe care ați adresat-o ministrei Educației, Culturii și Cercetării prin care ați cerut să fie majorat salariul pedagogilor cu 50 %, v-a făcut să fiți admirată de mulți colegi. De unde curajul, pe care mulți pedagogi nu-l au, deși ca și Dvs, la sigur, au aceleași nemulțumiri legate de remunerare, de condiții etc.
„Curajul mi-l insuflă în mare parte copiii mei și dorința de a le răspunde cu mândrie că sunt profesoară, iar necesitățile lor să fie acoperite de salariul meu , astfel încât să vin degajată la serviciu unde cu dragoste să-le insuflu elevilor mei dragostea de carte și de tot ce-i frumos.
… cât despre admirație, nu cred că există pedagog să nu fie privit cu acest sentiment în ochișori… ochișorii care zi de zi îi așteaptă nerăbdători să povestească ce idei au mai născut în inocența copilăriei lor. Or, a fi pedagog în zilele noastre, e într-adevăr o jertfă, epuizindu-te zilnic pe altarul educației pentru viitorul acestui popor sau în numele progresului.”

Mai departe puteți găsi în ziarul numărul 35 din săptămâna aceasta