SHARE

În noaptea de 6 iulie 1949, întreaga Basarabie a fost cuprinsă de țipete, împușcături, huruit asurzitor de camioane militare, stafii înarmate care rupeau ușile caselor și urlau la oameni într-o limbă străină, neînțeleasă băștinașilor. De la un capăt la altul al Basarabiei se desfășura operațiunea banditească a Kremlinului, cel de-al doilea val de deportări staliniste din Basarabia și Nordul Bucovinei.
Drept bază juridică pentru arestarea și deportarea acestora a servit „Regulamentul cu privire la modul de aplicare a deportării față de unele categorii de criminali”.
Regimul comunist i-a considerat criminali pe mai mult de 22 de mii de basarabeni, dintre care două treimi erau femei și copii. Acești oameni au fost ridicați de la casele lor, încărcați în 1315 vagoane, formând 33 de garnituri de tren și transportați în condiții îngrozitoare în Siberia și Kazahstan. În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, când peste 35 de mii de oameni au fost trimiși la munci forțate în gulagurile din Siberia și, respectiv, în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951, când au fost deportate șase mii de persoane.
În această zi, potrivit lui Valeriu RUSU, în raion vor avea loc depuneri de flori la monumentele victimelor deportărilor din satele Prepelița și Chișcăreni.

După atâția ani mai urmărim și astăzi stupifiați și indignați efortul unora de a ne impune „istorii integrate”, tratate pseudoștiințifice cu informații și date despre originile și istoria poporului și ale statului moldovenesc etc, de fapt, niște încercări de substituire a adevăratei istorii a Neamului Românesc și Bucovina cu istorii false, convenabile intereselor de moment ale celor care dețin astăzi puterea.
Conștienți de scopul și urmările unor atare acțiuni subversive, nu putem contempla la nesfârșit faptele acestor impostori. Lumea de pe globul pământesc este consternată, nedumerită de cele ce se întâmplă în Basarabia. Astăzi, la noi, în capul mesei mai continuă să stea minciuna. În continuare am decis să punem la dispoziția cititorilor o mărturie vie, o istorie în lacrimi și umilință, în deplin consens cu destinul de totdeauna al bunilor și străbunilor noștri, așezați la fruntariile de răsărit ale neamului care, au fost supuși, în repetate rânduri, unor politici de genocid fizic, spiritual, cultural și economic. Destin marcat, adeseori tragic, dar ajuns măreț și demn, alimentat de răbdare și credință și transformat în cea mai puternică armă a dragostei de viață, de oameni și Dumnezeu. Maria DOLGAN-AMORȚITU, femeie, mamă și bunică cu mintea și inteligența desăvârșită la izvorul credinței și dragostei de Neam și Dumnezeu ne prezintă o proiecție natural profundă, complexă, perfect documentată a timpului trăit, de o valoare inestimabilă…

Mai departe puteți găsi în ziarul numărul 27 din această săptămână