A fost atât de viu, atât de larg…

A fost atât de viu, atât de larg…

620
SHARE
În poză: EUGEN ORFIN

S-a stins din viață cel care a fost pentru noi-totul, a fost și numai este printre cei vii EUGEN ORFIN. A încetat să bată inima unui om de omenie, de mare bunătate și noblețe. A trecut în lumea celor drepți un medic profesionist, un luptător neobosit, principial și curajos pentru adevăr și dreptate.
S-a născut în satul Șapte Bani raionul Rășcani. La vârsta de doar șase luni a fost deportat împreună cu mama și fratele în Siberia. Tatăl în noaptea deportării era la stagiere în Bălți. El a plecat după ei. Au revenit în Moldova, când regretatul avea 7 ani. În satul natal nu le-au permis să locuiască. În casa părintească era internatul școlii. Au trăit cu toții la bunei în satul Duruitoarea Veche. A absolvit școala mixtă ruso-moldovenească din satul vecin Proscureni. Ani în șir a trăit cu o pată neagră pe biografie-deportat în Siberia, dușman al poporului. Din această cauză i-a fost foarte greu să se realizeze în viață. Visul său dintotdeauna era să devină medic. După multe încercări a absolvit, totuși, Institutul de Medicină. Grație calităților și dedicației profesionale, din anul 1976 și până în 2017 a activat în calitate de medic epidemeolog (categorie superioară), șef Secție Epidemiologie, Centrul de Sănătate Publică Sângerei. Îl putem considera inseparabil de Sănătatea Publică, sănătatea cetățenilor…A urmărit și a participat activ de pe poziția diferitelor funcții buna desfășurare a lucrurilor.
Tactul, disciplina, spiritul de echipă au fost coordonatele unei activități îndelungate.
A fost și va rămâne, în memoria noastră, neapărat și în istoria raionului și nu numai, așa cum a fost de-a lungul vieții – un om foarte competent, atent, corect, cu umor… S-a bucurat, întotdeauna de respectul colegilor. L-ai fi recunoscut, adică l-ai fi identificat și dintr-o sută, și dintr-o mie. Nimeni nu se mai saluta la fel – plecându-și fruntea, plecându-și capul, plecându-se în fața celuia care îi dădea binețe. Când se pleca, aveai convingerea că salută mai mult decât persoana pe care o întâlnea. EUGEN ORFIN se închina- față de trecut, oamenii pe care îi stima…
EUGEN ORFIN a fost un familist devotat, un tătic și bunic iubitor și grijuliu, un nănășel exemplu și susținător în toate, puternic,plin de demnitate și vigoare, un om spiritual. Plecarea lui în lumea celor drepți ne-a umplut inimile cu regretul unei mari pierderi ireparabile, dar și cu mândrie pentru viața și truda unei personalități înzestrate cu alese calități umane.
Ne vine foarte greu să conștientizăm că bunul nostru, care o viață ne-a fost alături, a plecat pentru totdeauna… Avem astăzi emoții deosebite, l-am petrecut luni,19 iunie, pe ultimul drum, în casa de veci. EUGEN ORFIN ne-a fost pentru noi un vis împlinit, inclusiv în ceea ce privește principiul său de viață moștenit de la bunii lui părinți,plecați și ei în lumea fără de dor…
În aceste zile pline de durere, tristețe pentru pierderea grea, decesul nănășelului, cuscrului EUGEN ORFIN, exprimăm profunde condoleanțe scumpei noastre nașă,cuscră Zinaida ORFIN,copiilor și nepoților, rudelor care-l deplâng.
În imensitatea cerurilor fie-ți scumpul,dragul și mult regretatul nostru somnul liniștit. Dumnezeu să te odihnească la loc de lumină așa cum ai semănat lumină și bunătate în inimile noastre.
Adio, nănășelul și cuscrul nostru.
Profund îndurerați: finii de cununie Gheorghe și Tatiana CERNOGAL, cuscrii COSOVAN și URECHIANU

Dispariția lui a lăsat un mare gol

Administrația și întregul colectiv al Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Sângerei exprimă sincere condoleanțe și sentimente de adâncă durere, compasiune și profunde condoleanțe colegei noastre, Zinaida ORFIN, profesoară de limba engleză, copiilor,nepoților, rudelor în legătură cu trecerea în eternitate a celui care a fost EUGEN ORFIN.
A iubit viața precum o poate iubi doar un suflet larg, accesibil tuturor, lăsând în urmă un patrimoniu prin prisma faptelor sale frumoase, urmelor percepute ca fiind trecute prin filiera sufletului său mare, generos, prin prisma omeniei – o primă calitate de care, în opinia Sa, nu ar putea să se lipsescă vreun pământean.
Pe parcursul anilor de activitate și-a făcut un bun nume. Astfel de oameni ca EUGEN ORFIN nu pot fi un trecut, ei rămân mereu în prezent .
…Prin file astăzi vom lăsa să vorbească istoria, provocând prezentul la niște confesiuni, la discuții sincere. Toată viața regretatul s-a aflat pe altarul neprecupeției, dăruirii de sine, al dragostei nemărginite față de oameni.
…A iubit viața precum o poate iubi doar un suflet larg, accesibil tuturor. Astfel de oameni nu pot fi în trecut, ei rămân mereu un prezent- viu și accesibil.
EUGEN ORFIN a părăsit acest mult prea dulce și mult prea păcătos țărm existențial, plecând în eternitate.
Purtăm emoții de neliniște și durere pentru greaua încercare care s-a abătut asupra colegei noastre, Zinaida ORFIN, pricinuită de decesul soțului, de pierderea irecuperabilă, trecerea la cele veșnice a lui EUGEN ORFIN.
Dumnezeu să-L ierte și să-L odihnească în pace!
Colectivul LT „Mihai Eminescu”din or.Sângerei

ADIO, EUGENIU ORFIN

A încetat să bată inima unui fost medic epidimiolg de la Centrul de Sănătate Publică Sângerei.
Pentru întregul oraș,raion este o pierdere enormă. O pierdere irecuperabilă, a cărei memorie va rămâne veșnic vie nu doar pentru ființele scumpe, dar și pentru mediul de sănătate a tuturor celor care l-au cunoscut ca pe un veritabil om de omenie, onest, corect în relațiile cu oamenii, receptiv la durerile lor, profesionist de vocație.
A fost un familist de excepție, un tătic și bunic foarte grijuliu, care în permanență se mândrea cu fiicele, mai târziu cu ginerii, pe care-i numea feciorii tatei. Își iubea și adora foarte mult dulcii nepoței, cărora le ducea dorul.
S-a stins prea devreme, pentru că a ars intens și pentru toată lumea. L-au copleșit durerile pentru că a trecut prin sine durerile noastre, cât și ale celor care-l înconjurau, durerile colegilor și durerile neamului, cel pe care l-a slujit cu multă demnitate, cu mari sacrificii.
Moartea a fost însă nemiloasă, cuprinzându-l cu aripile-i negre și cernindu-i halatul alb imaculat pentru totdeauna. Cu regret, așa se întâmplă chiar și cu cei mai talentați discipoli a lui HIPOCRATE. Până și natura a plâns în zilele de adio pentru regretatul EUGEN ORFIN.
Și pentru că a trăit în lumină, toți s-au rugat de Bunul Dumnezeu să-i de-a lumină și acolo sus, în lumea celor sfinte.
Adoi, vecinule, cumetrule, prietene…
Alături de cei îndoliață și îndurerați: familiile: ȚURCANU, CUCU, NICHIFOREAC, GALAGAN, ATANASOV, STATNÎI, CAMENȘCIC