SHARE

Nici o statistică, niciun referendum, niciun recensământ nu pot anula istoria, limba, cultura și codul genetic românesc al moldovenilor. Regimurile și ideologiile pot schimba denumiri, forme, frontiere, dar nu esențe. A lupta împotriva acestei realități e o îndeletnicire absurdă și are doar un singur efect: să mențină relațiile dintre cele două state românești în zona permanentelor tensiuni.
Regimul DODON ar trebui să-și pună la modul cel mai serios întrebarea: de ce „nu merge” acest stat, de ce? Să fie oare de vină o nesemnificativă ca număr „clica unionistă” și câteva mijloace mass- media proromânești?
Dacă această „clică” și cele câteva mijloace de informare în masă ar fi închise, statalitatea ar deveni oare un fapt împlinit? Nu, bineînțeles.
În condiții firești, normale, Republica Moldova se poate realiza ca stat,dar numai într-un singur fel – ca cel de al doilea stat românesc. Înțeleg că cuvântul „ stat”, chiar sintagma „stat românesc”, le zgârâie unora urechea. Trebuie însă, recunoscut odată și odată, acest lucru: precum nu merge „statalitatea Moldovei” în varianta democrată de la 1991, apoi nici în cea de astăzi, la fel nu mai merge nici Unirea în vaianta 1918, altă fâină se macină la moara de la poalele Balcanilor și de la frontiera de Est a Uniunii Europene. Politicienii, care mai perseverează în acest (vorba lui Creangă) cumplit meșteșug de manipulare a cetățenilor, fac un deserviciu ambelor state românești. Problema care trebuie pusă astăzi nu e „unirea”, ci: desocializarea, desovietizarea, derusificarea celui de al doilea stat românesc, scoaterea pe tușă a actualllelor elite politice antiromânești și inițierea, în fapte, nu în vorbe, a unui proces real, anevoios, de lungă durată de schimbare a mentalității basarabenilor în direcția și în spiritul european. Dar pentru a ajunge să trăim în casa europeană, trebuie mai înâi să o îngrijim, să o aducem la condiție solară, acea casă a noastră.

Gheorghe BRAȘOVEANU, cititor fidel al ziarului