SHARE

Anul acesta sunt 168 de ani de la nașterea lui MIHAI EMINESCU, cea mai strălucitoare personalitate a culturii românești, un om înzestrat de Dumnezeu cu un har aparte, o sensibilitate deosebită, un erudit, deopotrivă poet atins de aripa geniului dar și un patriot ardent, lucru pe care l-a arătat de-a lungul întregii sale vieți.
Ca un dangăt de clopot națiunea noastră percepe ziua de 15 ianuarie 1850, când a văzut lumina zilei Marele Voevod al spiritului nostru MIHAI EMINESCU. Într-o scurtă viață a reușit să acumuleze o zestre spirituală inestimabilă ca valoare, de care se folosesc și alte popoare. Poeziile lui sunt o iarbă de leac, tămăduitoare, limpezi ca lacul cel albastru, încărcat cu flori de nufăr.
Cel mai mare scriitor de până acum – MIHAI EMINESCU – a lăsat o mare amprentă prin operele sale geniale, care străbat timpul cu o forță nealterată și trăiesc într-o perpetuă actualitate. Creația Sa este apreciată și studiată pretutindeni, fiind tradusă în mai multe limbi.
A fost, cum este și acum, un geniu… ale cărui opinii au fost multă vreme ținute la index de cenzurile regimurilor ce s-au succedat de la moartea sa.
O dimensiune fundamentală a operei lui EMINESCU, aceasta fiind totodată și motivul pentru care noi îl cinstim cu atât mai mult îl constituie tocmai partea mai puțin cunoscută a activității lui. Opera sa filozofică și politică, buna parte a acesteia fiind publicată pe parcursul carierei sale de ziarist. Acest EMINESCU a deranjat și încă deranjează pe mulți. De ce?
Motivul îl constituie tocmai patriotismul său curat, dezinteresat și virulent la adresa dușmanilor neamului care nu erau dar nici acum nu sunt puțini.
Ca persoană publică, el a militat pentru moralitate și bun simț, criticând aspru corupții, lichelele, incompetenții și trădătorii din viața politică și nu numai…

Mai departe puteți găsi în numărul 2 al ziarului din săptămâna aceasta