SHARE
Poză-simbol

Acest neam de sânge amestecat și îmbrăcat în uniformă militară a fost pus mereu pe jaf și sângeroase cuceriri. Niciodată nu a fost un aliat demn. În sufletul unora se mai păstrează resturi de colb asiatic adus pe copitele cailor tătarilor. Europa n-a știut mai nimic despre poporul nostru până în momentul când nagaica și sabia au lovit cu cruzime despotică în populația pașnică.

Imperiul Rus s-a lățit, ajungând ca în secolul douăzeci și unu să supună cât pe ce întreaga Europă, umilind civilizația și nesocotind datinilile strămoșești ale celor supuși.
Rușii au făcut din amenințare politică. Onoarea la acest popor n-a fost niciodată morală. Diplomația a fost dintotdeauna zângănit din arme. Testamentul lui Ștefan cel Mare a fost mereu reîmprospătat în memoria lor prin cuceriri. Darurile rușilor pentru noi, românii au fost ca darul grecilor pentru troieni. Mereu păguboase și plătite cu sânge și moarte. Basarabia a fost mereu hărțuită și amenințată. Noi, românii basarabeni, am îndurat prigoana de secole de ocupare absurdă. Ideea de libertate ne-a ținut trează conștiința. Singurul nostru ideal a fost să nu ne pierdem credința în Dumnezeu, la care ne închinăm în grai românesc, în limba română.
Politica este halucinantă și irațională.
Ocupanții au ținut și mai „continuă” să facă din istoria locului o biografie, înlocuind adevărul cu minciuna. Unii încearcă și astăzi cu năgaica să ne impună o istorie măsluită. Nici bolșevicii de ieri și nici globalizatorii de astăzi nu au Patrie. Ei trăiesc în afara Patriei. Patria pentru ei înseamnă oriunde. Vor să șteargă cuvântul Patrie din istorie.
Tratatele politice și vremelnicii stăpâni ai orânduirilor sociale au rășluit Basarabia de la trupul Țării-Mame. Însă cei mai destoinici fii și fiice ale acestui sfânt ținut n-au lăsat și nu vor lăsa de izbeliște lumina firavă românească să se stingă. Am ținut-o pâlpâind și-n întunecoasele Siberii.
Au existat și mai există uscături la noi cu conștiința rușinoasă, cu răutate ereditară, oameni neîmpliniți, care pactizează cu dușmanii. Ei recurg la cele mai incalificabile trădări în ura lor veninoasă.
Trădătorii de neam lucrează mereu sub protecția dușmanului, apărând absurdul. Imaginația lor bestială și imorală, generatoare de ură a făcut și face mult rău ființei noastre românești, umilită, rănită și otrăvită de cucta strecurată în sufletul românilor…

Petru DUBENCU, profesor de istorie, LT ”Olimp”

Mai departe puteți găsi în ziarul numărul 44 din săptămâna aceasta