De 25 de ani în leagănul Independenţei

De 25 de ani în leagănul Independenţei

1345
DISTRIBUIȚI

Nicolae Moraru, (preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din raionul Sângerei) este unul dintre semnatarii Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova. Fiind deputat în primul Parlament, el a săvârşit acest act de curaj şi de demnitate naţională şi implicare civică. Prin actul săvârşit, ei a devenit şi este o filă de istorie a neamului dispovărat prin declararea Independenţei şi Suveranităţii Republicii Moldova şi un reper naţional după care generaţiile în devenire îşi cadenţează paşii şi urmează în timp, urzindu-şi viitorul, al său şi al ţării.
Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă am solicitat un interviu deputatului în primul Parlament, Nicolae MORARU.

– De 25 de ani Republica Moldova îşi edifică viitorul prin puterea şi perspectiva care o oferă Independenţa. Sunteţi cel care aţi semnat acest document istoric. Ce sentimente vă încearcă?
„Am semnat Declaraţia de Independenţă şi sunt mândru de acest lucru. Sunt mai întâi de toate un producător agricol şi de la pământ şi brazdă am simţit libertatea de a acţiona, a gândi, de a fi independent. Declarațiă de Independență pe care am semnat-o acum 25 de ani, la 27 august, este un lucru sfânt şi irevocabil care i s-a întâmplat acestui neam. Sunt optimist, sincer şi spun lucrurilor pe nume de când mă ţin minte şi în orice anturaj nu aș fi. În Declaraţia de Independenţă semnată suntem proclamaţi liberi. În realitate, nici liberă, nici independentă Republica Moldova nu este. Moldova ca ţară preponderent agrară nu a fost scoasă din impas în toţi aceşti ani. Depindem de imbargouri, de investiţiile europene, alocarea subvenţiilor care nu ni se oferă pe măsură. Nu văd lucrurile doar în culoare gri. Le văd cum sunt, le visez cum trebuie să fie, fără armata rusă în inima ţării. Mă implic să schimb prin tot ce fac lucrurile în bine, pe potriva principiilor independenţei declarate. Aşa îmi cere sufletul şi conştiinţa. Cât mai sunt semeni din pleiada mea acest suflu o să predomine, în special pentru sectorul respectiv, o să mai dea roade pe ogorul independenţei, şi agricultura o să mai predomine în raion, în Republica Molova. Spun cu toată certitudinea aceste lucruri pentru că în aceşti ani de independenţă, Republica Moldova a continuat să fie o ţară preponderent agrară, ca şi raionul Sângerei , unde puţin se investeşte, se modernizează cu greu, dar de unde se alimentează toţi. În pofida tuturor relelor care ni se întâmplă în aceşti ani, lucrurile s-au schimbat în binele neamului. Acest lucru este evident. Aceste mişcări au loc cu greu, dar se schimbă. Şi ele vor continua să se schimbe, cum n-ar fi. Dar, rog să mă credeţi, în 25 de ani ce au durat după semnarea acestui document de valoare istorică, Moldova n-a devenit nici independentă, nici liberă. Independenţa ei este proclamată cu litere de aur în documetul istoric. În realitate avem o țară capturată, sărăcită, dispersată pe criterii politice, dominată de manipularea cetăţenilor, măcinată de diferite constrăngeri din afară. Este afectată de politica neclară a conducerii ţării. Dar Declararea Independenţei ne-a oferit posibilitatea de a ne alege drumul către Europa şi a accepta principiile, normele şi rigorile europene în organizarea procesului de dezvoltare a ţării şi de integrare europeană a ei”.

Unde a fost şi unde a ajuns țara în aceşti ani de independenţă?
„ Prea departe nu, dacă privim şi analizăm cu claritate şi bună înţelegere lucrurile şi situaţia din ţară. Nu se cuvine poate ca să spui în aceată zi lucrurile respective, dar e dezastru. Incontestabil tindem şi mergem cu siguranţă către Europa, cu toate problemele care există. Altă cale Moldova nu are. Singur în întuneric nu soluţionezi nimic. În acest sens semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, , Acordul de Liber Schimb ne oferă şanse mari de a ieşi din impas. Sunt un eurooptimist şi nu un sceptic. Mă implic prin tot ce fac ca să aduc Europa acasă. Cât e posibil ajut oamenilor, semenilor mei să înţeleagă că ni s-au oferit doar nişte pârgii şi perspective europene, dar noi trebuie să fim acei care să le acceptăm, implementăm, valorificăm şi să europenizăm ţara. Am călătorit şi călătoresc mult, învăţ prin acesta de la fermierii din Europa cum se gestionează cu adevărat sectorul agrar, implementez şi promovez cât se poate posibil. Dar avem a creşte în constintizarea fenomenelor şi perspectivelor, a depăşi multe praguri, niveluri scăzute de organizare şi de…

Continuarea o citiți în ziarul nr. 31 din săptămâna aceasta